Adormiţi în Isus

 Gata 

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El!" (1 Tesaloniceni 4:13-14).

Putem să ne întristăm pentru cei adormiţi fericiţi, dar cu măsură şi cu scop. Ştim că sufletele adormiţilor fericiţi sunt în siguranţă şi că trupurile lor vor învia din mormânt. Atunci, de ce să plângem şi să ne jelim ca păgânii şi necredincioşii? Ia seama la cuvintele: „Care au adormit în Isus."
Moartea nu rupe legătura dintre Domnul şi ai Săi. Suntem pe veci legaţi cu El şi pe cât de sigur este că Domnul Isus Cristos a înviat, pe atât de sigur este că şi mădularele Lui vor învia. Cei ce au parte de „ziua Domnului", nu o iau înaintea celor adormiţi în Domnul.
A adormi în Isus nu este o ruşine pentru cei fericiţi; aceasta nu-i pune mai pe jos. Ei vor fi în toate lucrurile asemenea celor ce vor fi în viaţă când Domnul va veni. De aceea nu se cade să ne temem de moarte şi nici să avem dorinţa semeaţă de a fi în viaţă la a doua venire a Domnului.
Aceasta n-ar fi un câştig deosebit pentru noi. Este destul să ştim că Domnul va veni.

Către o mama la moartea copilului ei

„El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte" (Iov 5:18).
Copiii lui Dumnezeu sunt adesea pedepsiţi şi mâna Domnului apasă greu asupra lor; dar, în pedeapsă, El ascunde bunătatea Lui de Tată; iar în necaz, iubirea Lui nesfârşită.
Un păstor avea o oaie pe care voia s-o ducă pe o păşune mai bună; a chemat-o, dar ea nu a venit; a mers înaintea ei, dar ea n-a vrut să-l urmeze; a mânat-o de la spate, dar ea fugea încoace şi încolo. Atunci păstorul a luat în braţe mielul care alerga lângă mama lui, şi îndată şi mama mielului l-a urmat.
Aşa este şi cu tine. Dumnezeu te-a chemat şi tu n-ai venit; Domnul Isus Cristos a zis: „Vino!", dar tu n-ai venit; El ţi-a trimis necazul, dar nici aşa n-ai venit, în cele din urmă, ţi-a luat copilul şi acum urmezi Mântuitorului. Astfel, toate câte le face Păstorul, le face din iubire. El ia mielul, ca să atragă la El şi pe mama lui. Şi Mântuitorul a luat copilul tău la El în cer, pentru ca să te atragă şi pe tine acolo.
O, fericit necaz, fericită simţire a lipsei cuiva, fericită tristeţe, dacă din moartea copilului tău iese viaţă duhovnicească pentru tine.
Să nu înţelegi greşit vorbirea providenţei divine. Dacă o înţelegi bine, atunci ea răsună aşa: „Pe aceia pe care-i iubeşte, îi pedepseşte şi-i bate cu nuiaua."
Vino să ne întoarcem la Domnul, căci „El face rana şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte!"
Cât de trecătoare, o nimica este bucuria omului!
Vezi tu cum dispar picăturile de rouă când trece dimineaţa? Ca ele şi tot aşa de trecătoare sunt şi bucuriile oamenilor. Vezi tu cum steaua care cade luminează deodată noaptea, iar în clipa următoare nu mai este? Aşa de repede se duce şi fericirea pământească.
Nu socoti prea tari comorile de pe pământ. Priveşte-le ca împrumutate ţie de Tatăl ceresc, căruia în curând trebuie să i le înapoiezi. Nu am simţi pierderea a lor noştri aşa de amară, dacă ne-am gândi mereu că şi ei nu ne sunt decât împrumutaţi. Un om cu judecată nu se vaită când trebuie să înapoieze lucrurile împrumutate. Nu le-a socotit niciodată ca ale sale; şi când a venit vremea, le înapoiază stăpânului cu mulţumiri, că a putut să le ţină un timp aşa de lung.
Ai plâns, fără îndoială, când cei iubiţi ai tăi s-au dus de aici; dacă însă îţi vine să cârteşti, atunci gândeşte-te că numai harul lui Dumnezeu ţi i-a dat şi ţi i-a lăsat atâta timp cât a găsit El cu cale şi pocăieşte-te de gândirea ta răzvrătită, care cârteşte pentru că Dumnezeu a luat înapoi ce este al Lui.

O bună doctorie

O văduvă tânără şedea în camera ei şi tot plângea, în timp ce copilaşul ei se juca acolo lângă ea. Copilaşul a văzut de ce plânge mama lui, s-a dus la ea, a luat-o de gât şi i-a zis: „Mamă, mă ai pe mine!" Atunci inima mamei a fost mângâiată, căci s-a gândit: „Da, eu am o chemare înaltă: să te cresc pe tine aşa fel încât să înveţi să cunoşti pe Dumnezeul tatălui tău şi să afli calea către cer, unde s-a dus el."
Nu este nimic mai sănătos pentru cei bolnavi, nimic mai mângâietor, mai întăritor şi mai plin de îmbărbătare pentru cei deznădăjduiţi, nimic mai aducător de bogăţii pentru cei săraci cu duhul, decât să se ridice de grabă şi să facă ceva pentru Domnul şi Mântuitorul lor.

CHSporgeon