O familie

Cerul şi pământul nu sunt aşa de despărţiţi unul de altul, cam socoteşte necredinţa. După cum Domnul are numai o singură familie, scrisă într-o singură carte, familie mântuită printr-un singur sânge şi însufleţită de un singur Duh, tot aşa această familie locuieşte pe vecie într-o singură casă.

Noi, cei ce suntem încă în trup, locuim - ca să zicem aşa - în etajul de jos, care este, negreşit, întunecos şi rece şi care, totuşi, este o parte din casa lui Dumnezeu, iar pentru ochiul credinţei este adesea luminat de strălucire cerească; fericiţii noştri răposaţi locuiesc la etajul de sus, unde soarele străluceşte veşnic şi unde nu poate să ajungă nici un vânt rece şi nici o suflare otrăvită. Dar este o legătură între etajul de sus şi cel de jos.
Aici jos, noi ne pregătim pentru catul de sus şi avem o presimţire a stării fericite a celor ce se află acolo.

Copiii lui Dumnezeu, care sunt aici jos, ar trebui să ia ca pildă pe copiii lui Dumnezeu, care sunt acolo sus.

Nu trebuie să ne temem că vom ajunge pe căi greşite dacă imităm fapta celor fericiţi şi încercăm să simţim bucuriile lor. Lucrurile cereşti sunt pilde pentru cele pământeşti şi, ca şi cei fericiţi, tot aşa şi noi ar trebui să fim totdeauna în faţa tronului lui Dumnezeu.

Cu cât ne folosim mai mult de acest drept al nostru atât de preţios, cu atât vom fi mai asemenea chipului Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Unde sunt cei iubiţi ai noştri care au murit?
„Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea!" (Ioan 17:24).
Unde este Domnul Isus Cristos, acolo sunt şi ai Săi; nu unii pe scaune mai joase, sau la uşă, sau într-un loc mai de jos, ci sunt acolo unde este El.

Cine vrea să năzuiască spre trepte mai înalte de sfinţenie, poate s-o facă; dar treapta cea mai de jos pe care o găsim în Sfânta Scriptură, se cheamă: „Să fie acolo unde sunt Eu, ca să vadă slava Mea!"; şi această treaptă este aşa de înaltă că nu poate s-o priceapă nici cea mai îndrăzneaţă putere de închipuire a noastră.

Şi totuşi, tu te plângi? N-ar trebui să-ţi osândeşti singur lacrimile, când auzi că toţi cei iubiţi ai tăi au parte de astfel de fericire?

Tu, mamă, ai dori tu pentru copilul tău o stare mai înaltă decât aceea unde este Domnul Isus Cristos?

Tu, soţ, în iubirea pentru soţia ta, nu doreşti fericirea ei?

Tu, soţie, cu iubirea ta adâncă, din inimă, pentru acela care a fost luat de la tine, ai dori tu să-l opreşti numai pentru o clipă, de la fericirea pe care o gustă acum la Domnul său? Dacă el s-ar fi dus într-o ţară necunoscută, dacă tu ai sta pe ţărmul vieţii şi ai auzi mugind o mare străină, îngrozitoare, atunci, da, ai putea să zici: „Iubitul meu s-a dus nu ştiu unde, ca să fie aruncat încoace şi încolo, ca un pai pe o mare furioasă."

Dar voi ştiţi unde sunt iubiţii voştri şi la Cine sunt ei; şi dacă ştiţi cât de preţioasă este aici pe pământ legătura cu Domnul, puteţi să bănuiţi cât de fericiţi trebuie să fie ei acolo sus.

CHSporgeon