Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vegheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”Stau intre pamant si cer, cu bratele intinse ca o balanta si incep sa pun in causul drept tot ce voi lasa atunci cand pasi-mi se vor indrepta spre cer.
Familia cu sotul si iubitii mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu – imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam: “Balza, ada-mi in flaciol!” Mai sunt fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul – cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea. Frati si surori carora nu le-am vazut chipul dar ii voi recunoaste cu siguranta cand ne vom intalni pe campia cerului, dupa dragostea care mi-au aratat-o in clipa deznadejdii mele.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare a vietii mele? Atat? Poate mai sunt si-mi cer iertare pentru uitaciune .....
Nu, categoric nu va putea nimic din toate acestea nu ma mai retina aici in clipa chemarii si oricat as vrea sa nu vina despartirea, ea tot va veni!
Apoi incep sa pun in causul stang ce ma intampina acolo: un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus, nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Acolo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nu voi suferi nici de caldura, toata suferinta va lua sfarsit, tot ce-l face pe om slab si neputicios va pierii odata ci tarana.
De ce sunt asa sigura ca voi ajunge in cer? Pentru ca Domnul mei mi-a facut o fagaduinta: ” …. acolo unde voi fi Eu sa fie si ei!” si stiu ca Dumnezeu este credincios fagaduintelor Lui.
Ramas bun, ne vedem acasa !!!
Am scris-o intr-un moment cand credeam ca sunt gata de plecare, ca voi parasi pamantul si voi imbratisa cerul, cand am crezut ca odata ce imi voi inchide ochii, ii voi deschide doar in Dimnineata minunata unde ma va intampina bucuria dupa care atata am tanjit.
Dar n-a fost asa, Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a mai dat zile. Cate? Nu stiu, dar ii multumesc pentru cate or fi ele. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML