Atata bucurie radiaza acest minunat fenomen natural, atata curatie incat ti-e frica sa iesi afara sa nu cumva sa intini cu prezenta ta aceasta minunata scena de un alb imanculat.
M-am lasat dusa pe taramul gandurilor, plutind prin abisul ce duce la nasterea fulgului de zapada si m-am trezit intrebandu-ma: Cat de curata imi este viata? Cat de mult ma aseaman cu acest fulg de nea? M-am asezat in urma unui fulg si l-am urmat in calatoria lui. Iesit din camaruta lui el este imbracat in haina alba stralucitoare si plin de fericire, bucurie nemasurabila, coboara incet la vale. O, cat este de minunat, cat este de gingas. Plutind prin aerul rece se aseaza pe lucrurile care-i ies in cale, intreupandu-i minunatul zbor. Intr-o imbratisare stransa, cu alti fratiori-fulgi, formeaza pura si stalucitoarea manta care imbraca totul in albul scanteietor ce ne incanta privirile. Ajuns pe pamant, atras de forta gravitatiei, este expus atator perricole; poate fi calcat in picioare, poate fi adunat in bulgari stransi cu putere si izbiti cu violenta, iar anumiti factori pot sa-l topeasca si aici se incheie viata lui, atat de scurta, dar atat de folositoare pentru noi. Cate zambete si cate fete luminate a reusit sa aduca in lumea asta?! Este trist un asemenea sfarsit, dar si-a indeplinit misiunea si acum se lasa transformat ca apoi iarasi, canva, sa se intoarca si sa mai culeaga zambete si sa imparta bucuria tuturor.
Acuma stiu de ce pluteste un fulg de nea.
Nu vi se pare cat de mult ne aseamanam noi cu un fulg de nea? Oare noi ne-am indeplinit misiunea s-au ne vom topi curand si din cauza mocirnei in care zacem nu vom putea zbura atunci cand Soarele Neprihanirii ne va chema la El?
Multi inca plutim dorind sa fim cat mai aproape de Cel ce ne-a imbracat in haina alba, adunand si culegand comori pentru ceruri si speram ca Soarele nostru, sa vina cat mai curand. Altii ne zbatem si ne luptam sa ramanem curati in lumea asta de pacat tinand privirea in sus, dorind sa mai putem zbura o data; pe cand altii au ostenit iar tavalucul lumii acesteia i-a tras in mocirla si nu mai au nici o speranta, dar iata ca si pentru ei este o promisiune minunata:
"Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi."
Alearga, alearga frate si sora adunand in granarul cerului, comori folositoare pentruca Soarele neprihanirii este gata sa vina.
Doamne ajuta, Doamne da izbanda, Doamne intareste si ridica. Amin
PS
Si stiti ce-am mai descoperit? Nici un fulg nu seamna cu altul; la fel si oamenii, fiecare are personalitatea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML