Aud foarte des printre oameni cuvintele acestea, spuse la suparare:
"Cum sa o traiesti si sa o iubesti cand, viata asta, iti fura tot ...absolut tot ...iti fura anii ,zambetul ,fericirea, dragostea, increderea, speranta ... "
Oare ...chiar asa sa fie?
Ce este al nostru sau cum le-am dobandit? Cine ne-a dat viata? Oare este cu putinta ca tote acestea sa existe fara viata in sine? Noi ne-am daruit viata? Daca DA, atunci putem sa ne daruim si timp, fericire, bucurie .... totusi este drept ca fara vointa noastra, chiar daca avem viata, aceste lucruri pot sa lipseasca din sertarul vietii noastre.
Sunt proprietatea mea? Nu! Atunci de ce ma plang? Imi pun masca nestiintei si arunc toata vina pe viata. Asta este o nebunie. Nebunul zice in inima lui ca nu exista Dumnezeu.
Este adevarat ca viata am primit-o in dar si este foarte adevarat ca, singuri nu putem sa extragem din aceasta nimic bun pentru ca avem nevoie de Cel care ne-a dat viata deoarece El detine toate secretele ei, El are manualul de functionare si garantia acestei vieti. Adevarul este ca El nu ne forteaza la nimic, noi trebuie sa acceptam instructiunile vietii ca aceasta sa functioneze la cote maxime si sa dureze mai mult.
Deci este drept sa ne plangem de ceva care ne acuza in egala masura? Ce spuneti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML