luni, 11 iulie 2011

De ce complex de inferioritate?

Atitudinea părinţilor şi a fraţilor faţă de copil 
 
Încă de mici, copiii au parte de experienţe dureroase datorită atitudinii părinţilor. Zeflemeli sau tachinări din cauza unui defect fizic sau a unui anumit comportament, determină copilul să pună la îndoială propria sa valoare. Mulţi adulţi au prostul obicei de a face în prezenţa copilului remarci dispreţuitoare la adresa acestuia. În anumite cazuri şi învăţătorul se exprimă în mod asemănător, coborându-l pe elev în ochii colegilor şi făcându-l să se simtă ridicol. Toate astea duc la îndoieli de sine, la instaurarea unui sentiment de neputinţă şi la pierderea respectului de sine. Adulţii trebuie să evite să trateze copiii într-un mod lipsit de respect, pretinzând că doar se distrează pe seama lor. În felul acesta, s-ar putea să punem bazele unei atitudini greşite faţă de ei înşişi. Toate lucrurile cu care copilul va fi confruntat de acum încolo, vor fi evaluate conform imaginii deformate pe care o are despre sine. Se vor cumula neputinţa şi insatisfacţia, iar rezultatul îl constituie sentimente profunde de inferioritate, care, la rândul lor, duc la reacţii false.
Dragostea şi acceptarea necondiţionată reprezintă temelia pentru sănătatea sufletească a unui copil. Părinţii pot exprima lucrul acesta şi altfel decât numai prin cuvinte. Felul în care mama îşi ţine copilul, dăruirea şi afecţiunea ei, îi conferă acestuia un sentiment de siguranţă şi încredere. Dacă însă el simte că părinţii sunt cuprinşi de îndoială, îl resping, sunt în tensiune sau îngrijoraţi, el va avea impresia că nu corespunde aşteptărilor. Astfel se naşte o imagine negativă despre sine.
Nu este vorba aici de a accepta şi a aprecia întru totul ceea ce copilul spune sau face. Se pune doar problema respectării personalităţii copilului, pentru ca el însuşi să poată accepta propria valoare ca şi creatură a lui Dumnezeu. Un copil care crede că dragostea părinţilor pentru el depinde de comportamentul său, va crede de asemenea că valoarea sa depinde de judecata altor oameni. Copiii care au fost iubiţi necondiţionat sunt mult mai siguri de sine ca adulţi. Critica nu-i dezarmează imediat, nu le întăreşte sentimentele de inferioritate, ci poate fi evaluată într-un mod mai obiectiv şi raţional. 
YS

Un comentariu:

HTML