Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vgheaza a spus: “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
Stau intre pamant si cer cu bratele intinse ca o balanta si incep sa pun in causul drept tot ce voi lasa atunci cand pasi-mi se vor indrepta spre cer.
Familia cu sotul si iubiti mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu -imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam: "Balza, ada-mi in flaciol!" Mai sunt fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul - cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea. Frati si surori carora nu le-am vazut chipul dar ii voi recunoaste dupa dragostea care mi-au aratat-o in clipa deznadejdii mele.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare a vietii mele? Nu, toate acestea mu ma pot tinea aici!
Apoi incep sa pun in cusul stang ce ma asteapta acolo: un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus, nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Acolo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nu voi suferi nici de caldura, toata suferinta va lua sfarsit.
De ce sunt asa sigura ca voi ajunge in cer? Pentru ca stiu ca este o fagaduinta: " .... acolo unde voi fi Eu sa fie si ei!" si stiu ca Dumnezeu este credincios fagaduintelor Lui.
Ramas bun, ne vedem acasa !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML