Sheckina - Un peşte într-un ocean de blog-uri: Cheleste papagalul

Pasari » Pasari :: Perusii - informatii generale

Perusii - informatii generale

papagali, specii de papagali, perusi, papagali perusi, informatii perusi, hrana perusi, colivie, bolile perusilor

Perusul este, fara indoliala, cel mai comun papagal de companie originar din emisfera sudica, mai exact din Australia, fiind rapandit pe tot teritoriul acestui continent. Exista peste 5 milioane de exemplare de perusi raspandite in toata lumea. In unele zone ale Australiai, populatiile de perusi sunt atat de numeroase incat afecteaza grav cultuile de cereale, avand un efect distructiv asupra acestora.

Coloniile de perusi pot ajunge pana la cateva sute, chiar mii, de indivizi. Desi culoarea originara a perusului este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele mai variate culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastru deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus onulatus (papagalul ondulat comun).

Perusul pe care il intalnim astazi in coliviile iubitorilor de pasari a fost creat de ornitologii din marea Britanie. Masculii au narile colorate in albastru, iar femelele le au de culoare pielii. Sunt pasari care se preteaza foarte bine la viata in captivitate, fiind foarte iubite de oameni, datorita coloritului incantator si a temperamentului vesel si afectuos.

Perusii nu sunt recunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si doar o mica parte a lor pot vorbi. Trebuie retinut ca doar masculii pot sa isi dezvolte aceasta capacitate, dar este destul de greu de inteles ce spun. Cu mare rabdare si partea omului, micul perus poate reusi sa imite cateva cuvinte sau cantecul altor apsari cu care convietuieste. Cuvantul cheie pentru acest lucru este repetitia.

Perusii sunt pasari mici si curate, foarte usor de intretinut, care au nevoie de multa afectiune din partea stapanului.

Fiind pasari foarte vioaie si active, perusii au nevoie de o colivie cat mai spatioasa. In colivie, trebuie sa existe cat mai mult suporturi, pe care sa se poata catara si odihni. Colivia trebuie sa aiba minimum 35 cm pe lungime, 20 cm latime si cel putin 40 cm inaltime. Orice dimensiune mai mica va fi in defavoarea locatarului.

Fiind mai amatori de bai, este bine sa sa introduca in colivia perusilor o tavita de 4-5 cm adancime, plina cu apa proaspata, dar nu prea rece. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic nevoia de imbiare si isi pot ciuguli si arana penajul care se mai murdareste, chiar daca sta intr-o colivie. Colivia trebuie curatata periodic de macarea care cade pe podea, aceasta putand adaposti foarte multe bacterii. Din acest motiv, este bine ca podeaua coliviei sa fie acoperita de un grilaj metalica, pentru ca perusul sa nu aiba acces la resturile de hrana alterate, care i-ar putea afecta sanatatea. Daca este posibil, spalati podeaua coliviei la 2-3 zile (sau chiar mai des), iar o data pe luna trebuie sa dezinfectati intreaga colivie cu un agent de inalbire baza pe clor (nu uitati insa sa clatiti extrem de bine inainte de a pune pasarea la loc).

Un perus are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn, devenind agitat daca nu doarme suficient. Pentru a o ajuta sa doarma, este bine sa ii acoperiti colivia, astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineta, deoarce chiar si cea mai mica raza de lumina o poate trezi. Unii perusi au "frica" de nopate, si se manifesta zburad haotic prin colivie si tipand atunci cand este intuneric. Daca pasarea dumneavoastra sufera de aceasta "frica", dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana cand se linisteste.

Hranirea perusilor

In salbaticie, perusii se hranesc cu semnite si parti verzi ale diferitelr plante, dar si cu o cantitate insemnata de proteine animale, provenind din nevertrebate. In captivitate, regimul trebuie sa fie unul bazat tot pe seminte, in special de mei si ovaz, iar ca harna verde sunt recomandate: foile de salata, lucerna, iarba proaspata sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate si legumele rase, amestecate cu putine tarate de grau si drojdie de bere. Lipsa verdeturilor poate fi suplinita cu succes cu seminte de mei, orz si ovaz.

In magazinele de specialitate gasiti mixuri de seminte de cea mai buna calitate, semintele alcatuind circa 50% din dieta perusului. Si fructele sunt indicate, printre acestea enumerand: merele, grapefruitul, kiwi, mango, nectarine, portocale, piersici, pere, capsuni, rodie, prune. Dintre legume, preferatele perusilor sunt: morcovul, broccoli, spanacul si sfecla alba (nu de zahar).

Fructele si legumele trebuie sa fie bine spalate, taiate in bucatele cat mai mici, proaspete si la temperatura camerei. Trebuie sa evitati urmatoarele alimante: ciocolata, varza, cofeina, macarea veche, laptele si cremele, cartoful crud, alcoolul si fructele de avocado.

Insectele si vitaminele trebuie sa compeletze necesarul de elemente nutriive pentru perusul dumneavoastra. Vitaminele au un rol important prin activitatea lor la nivel celular, dar in execes ele pot inhiba unele functii ale organismului.

Hrana moale poate fi si ea administrata din cand in cand. Aceasta se prepara dintr-un ou afiert tare, sfarama cat mai marunt cu furculita, un morcov ras cat mai marunt, care se amesteca cu 2-3 lingurite de pesmet, gris sau malai. Se mai adauga 2-3 lingurite de coaja de oua rasnita, care contine calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da perusului intr-un capacel, numai dupa ce a fost adusa la temperatura camerei.

Pietricelele marunte, folositoare altor paasri in digestia semintelor, sunt indispensabile si perusilor. De aceea, o mica tavita cu nisip grosier nu trebuie sa lipseasca nici din colivia perusilor.

Apa trebuie improspatata permanent, altfel putand favoriza dezvoltarea diferitelor colonii de bacterii, la fel ca si hrana veche. Cel putin o data pe saptamana, in apa trebuie sa se puna 2-3 picaturi de polivitamina Romvac3, care contine gama de vitamine B, C, K, A si E.

In cazul in care observati tulburari ale tractului digestiv (diaree), este bine sa le dati ramurele de salcie, care este un foarte bun antidiareic si antibacterian.

Sanatatea perusului

Daca perusul dumneavoastra da semne ca ar fi bolnav, este bine sa mergeti de urgenta cu el la medicul veterinar. Fiind o pasare de statura mica, chiar si cea mai usoara boala o poate omori daca este identificata prea tarziu. Cateva dintre semnalele cele mai evidente pe care le emite o pasare bolnava sunt:

- absenta poftei de macare;

- pufaie, stranuta constant si umed;

- este letargica;

- nu zboara;

- voma;

- scaderea rapida in greutate;

- se scarpina foarte mult;

- are diaree;

- devine brusc foarte tacuta, sau invers, daca este tacuta in general, devine brusc foarte galagioasa;

- modificari ale temperamentului.

Una dintre cele mai frecvente boli intalinte la perusi este psitacoza, cunoscuta si sub numele de "febra papagalilor". Agentul patogen este bacteria "chlamydia psittaci", o bacterie extrem de contagioasa. Pasarile cele mai expuse acestei boli sunt acelea care intra des in contact cu alte specii de animale. Simptomele acestei boli sunt: absenta poftei de macare, penele perusul se desprind foarte usor si acesta doarme mare parte a timpului, conjunctivita, dificultati respiratorii, secretii oculare si pierderi in greutate, asociate cu diaree. Totusi, pasarea poate fi purtatoare de virus fara sa prezinte nici un simptom.

Tratamentul este antibiotic, pe bazade tetracicilina sau derivate, administrat pe cale orala sau injectabila, o data la fiecare 10 aile. Tratamentul este de durata, bacteria putand supravietui pana la 45 de zile in organismul perusului.

Reproducerea perusilor

Reproducerea perusilor nu este una grea, insa necesita o experienta acumulata in timp. Majoritatea perusilor tinuti in casa nu se pot reproduce, din cauza mediului ambient si chiar a lipsei de spatiu. In general, femela depune 5-6 oua, dar exista si cazuri cand sunt mai multe sau mai putine.

Crescatorii profesionisti stiu care sunt conditiile in care perusii se pot reproduce cel mai usor. Ei au nevoie de o cusca incapatoare, un cuib si multa liniste. Cuibul trebuie sa aiba o gaura rotunda in partea din fara, cu diamatruld e aproximativ cinci centimetri, iar capacul trebuie sa fie detasabil, pentru ca proprietarul sa poata curata usor interiorul coliviei. La 14 zile de la copulatie, femela depune primul ou, iar urmatoarele la 2 zile unul dupa altul. Femela cloceste ouale aproximativ 18-20 de zile.

Pentru a determina sexul unui perus, cel mai bine este sa apelati la medicul veterinar, acesta fiind un proces destul de dificil. Exista insa cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce sex are perusul dumneavoastra. Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona carnoasa de deasupra ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul adult si in bej-maroniu la femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie insa, caci la femelele foarte tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu, putandu-ve induce in eroare. La pui, narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la mascul si alb la femela.

www.zooland.ro

Japonia-primavara

http://prezentari.alege.net/prezentari-diverse-ro-946-Ce-mananca-japonezii.html

Paul Washer - Crestinul autentic si relatia lui cu pacatul (eng-ro) - Pa...

Examine yourself - Paul Washer - RO

Paul Washer - Shocking Youth Message (Romanian) Part 6

Paul Washer - Shocking Youth Message (Romanian) Part 5

Paul Washer - Shocking Youth Message (Romanian) Part 4

Paul Washer - Shocking Youth Message (Romanian) Part 3

Paul Washer - Shocking Youth Message (Romanian) Part 2

Paul Washer - Shocking Youth Message (Romanian) Part 1

Cosmin Alexandru discurs la conferinţa lui Michael Porter „Strategy and Leadership” 30 noiembrie 2007, România

Bună ziua!

Ceea ce aţi auzit dumneavoastră de când m-am urcat aici, asta aud şi eu în capul meu, când cineva pronunţă cuvântul strategie şi îmi cere să-mi exprim o opinie. Liniştea poate fi uneori un atribut al complexităţii. Bine, acum la mine n-a fost chiar linişte pentru că îmi auzeam inima bătând din cauza emoţiei.
N-am însă de gând să tac pentru tot restul timpului alocat, aşa că am să încep cu o observaţie strategică: în panelul de vorbitori de astăzi suntem numai bărbaţi iar acest eveniment a fost organizat de trei femei – Afrodita, Georgeta şi Cosmina, cărora le mulţumesc pentru invitaţia de mă adresa dumneavoastră astăzi.
Nu mi-e clar dacă e vorba de teama de substituţie sau de rivalitatea din industrie sau de bariere la intrare, dar îmi vine să zic că rezultatul nu e cel mai bun. Ar fi fost mai bine să ascultăm astăzi şi de femei.

Pentru că mi-am făcut un obicei din a vorbi la conferinţe şi despre altceva decât subiectul conferinţelor, vă cer permisiunea să nu mă dezmint nici astăzi. Nu voi vorbi, deci, doar despre strategie în business.
Studiind o parte din cele scrise de domnul Porter am înţeles că un element foarte important al strategiei este diferenţierea, aşa că eu am să mă diferenţiez printr-un discurs nu doar fără slide-uri, ci şi fără cifre. Nu pentru că ele nu sunt importante - ca director, vreme de 12 ani, al Institutului de cercetare de piaţă GfK Romania, le-am folosit din belşug – ci pentru că nici despre ele nu vreau să vă vorbesc astăzi.
Azi aş dori să fac o legătură între strategia unei ţări, strategia de business a companiilor de succes şi strategia personală a oamenilor de succes. Simplificând puţin, prin companie de succes înţeleg o companie care are venituri din ce în ce mai mari iar prin om de succes înţeleg o persoană care se bucură din ce în ce mai mult de veniturile pe care le are. Printr-o ţară de succes înţeleg Austria.

De doi ani conduc Asociaţia Erudio, care organizează un program de Leadership Creativ de trei luni, la care participă lideri de companii şi de departamente, atât antreprenori cât şi angajaţi. Suntem la a patra serie, şi nu pot să nu constat, că în fiecare serie, au existat între cursanţi oameni cu o remarcabilă capacitate de a concepe şi pune în practică strategii de business, care însă, uitaseră aproape cu totul de ei ca oameni, în acest proces. Luaţi de val, de target-uri, de deadline-uri, de market share-uri şi de alte uri, uităm câteodată de oamenii care trebuie să le supravieţuiască pentru a le face posibile şi pe cele de anul viitor.
Strategia de business e o sintagmă relativ nouă în România, strategia personală e una încă şi mai nouă.
La începutul acestei săptămâni am avut bucuria să văd, pentru prima dată, o schiţă de strategie de viaţă, pe următorii 10 ani a unei persoane de 24 de ani, Gabriela Tokacs, colega mea de la Erudio. Am ajutat-o puţin în procesul iniţial de lămurire cu ea însăşi dar rezultatul, pus în două pagini, m-a lăsat mască. Să mă ierte traducătorii pentru expresie dar chiar aşa am rămas în fata ecranului. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că sunt invidios şi instantaneu mi-am dorit să se predea lucrul ăsta la şcoală, ca să nu mai întâlnim la interviurile de angajare atâţia tineri al căror orizont de aşteptare şi interes, legat de viaţa lor, nu trece de câteva săptămâni.
Cred că strategiile de business din România ar avea mult de câştigat dacă ar introduce cât mai devreme în calcul factorul uman şi educarea lui pentru a gândi strategic. Nu învăţăm asta nicăieri pentru că nu avem de la cine. Dacă sistemul de educaţie ar fi fost competent pe acest subiect nu ar mai fi produs astăzi atâţia absolvenţi nedumeriţi despre rolul lor în viaţa lor. Dacă elita noastră politică, şi îmi cer scuze faţă de cuvântul elită pentru alăturare, ar fi fost competentă pe acest subiect, n-am mai căuta astăzi, după aproape două decenii de capitalism, să aflăm răspunsuri la întrebările: cine suntem noi, ca naţiune şi ce avem de oferit restului lumii.
Aşadar, ne place sau nu, responsabilitatea pentru introducerea şi clarificarea conceptului de strategie pe agenda cât mai multor organizaţii şi instituţii din România revine în principal companiilor private. Oamenilor ca noi, care ne-am adunat astăzi aici pentru că înţelegem că munca la întamplare, după ureche, e o enormă risipă de resurse. Şi suntem dispuşi să investim într-o soluţie. Trebuie să recunoaştem că ne aflăm într-o postură dificilă. Am venit aici şi plătim ca să înţelegem mai bine ştiinţa strategiei iar după ce plecăm de aici va trebui să plătim şi ca să-i facem pe alţii să o înţeleagă. Nu văd însă altă cale strategică.
Apropo de cuvântul strategie, nu ştiu dacă vi se întâmplă şi unora dintre dumneavoastră, dar eu, de multe ori, când îl tastez, scriu mai întâi startegie şi apoi corectez şi scriu strategie. Am încercat să interpretez inversiunea şi nu pot decât să-mi imaginez că, în mintea mea, startul şi strategia sunt în acelaşi loc. Adică nu prea pot începe ceva dacă nu am în faţă, cât de cât, o hartă a drumului pe care vreau să merg, unde vreau să ajung şi cam ce e de jur împrejur.
Dar când mă uit în jur, în viaţa publică românească, nu prea văd mulţi care să meargă cu harta. Cred că sloganul nostru de promovare externă “România – mereu surprinzătoare” de aici vine: nu ştim niciodată unde o să ajungem, doar că, fiind structuri optimiste, încercăm să ne bucurăm de fiecare dată de surpriză.
Pe de alta parte, nici nu e aşa de surprinzător că nu ştim unde vrem să ajungem, pentru că, în ultimii două mii de ani, noi nici n-am vrut să ajungem nicăieri. Am vrut doar să stăm liniştiţi pe loc. Dar n-am putut, pentru că a trebuit să ne apărăm în continuu de cei care, având hărţi, vroiau să ajungă aici sau să treacă pe aici.
Asta e o dilemă de substanţă: cum poţi motiva un popor să-şi facă o strategie, iar am scris startegie, ca să ajungă undeva, dacă el vrea doar să stea pe loc. Când învăţăm de mici că cea mai mare calitate a noastră e că suntem ospitalieri. Adică îi primim bine pe cei care au un drum.
Din perspectiva celor de mai sus mă bucur enorm că au apărut companii româneşti care se extind în regiune. În sfârşit, unii dintre noi, au şi pun în practică o strategie de cucerire, nu doar de apărare. M-aş bucura însă şi mai mult dacă aceste companii ar construi pe această extindere studii de caz care să facă parte din curicula de predare a afacerilor în toate liceele şi facultăţile din România. Ne-ar ajuta pe toţi să îi convingem şi pe ceilalţi că succesul bazat pe strategie e mult mai consistent şi mai durabil decât cel bazat pe noroc, relaţii sau şpagă.
Concluzia scurtei mele expuneri este următoarea: cheia succesului e o bună strategie însă principala provocare de care ne lovim în România este capacitatea oamenilor de a gândi în sens strategic, de a vorbi aşa şi de a acţiona ca atare.
În timp ce aşteptăm o strategie naţională sau una a organizaţiei în care lucrăm, ne-ar prinde foarte bine să reuşim creionarea unei strategii la nivel personal, pentru noi şi pentru cei de lângă noi.
Relaţia de cauzalitate ar fi mai naturală: de la persoană, la organizaţie şi apoi la ţară.
Apelul meu este înspre o proporţie mai mare a componentei strategice în programele de training şi instruire, ca să fim din ce în ce mai mulţi cei care nu mai trăim la întâmplare. Mulţi dintre noi ne-am asumat roluri de leadership în diverse organizaţii şi ne străduim să dăm acestor organizaţii o direcţie strategică. În acest proces, ar fi util să ţinem cont că strategiile sunt despre business-uri iar leadershipul despre oameni. Leadershipul bazat pe strategie ar trebui să aşeze lucrurile în ordinea lor firească.
Vă mulţumesc!
sursa ERUDIO

Pro-Vita Sibiu: Avort în cazul unui viol?

Pro-Vita Sibiu: Avort în cazul unui viol?: "'Acum 31 de ani, o adolescenta de 15 ani care a ramas insarcinata, a fost nevoita sa ia o decizie foarte grea, mai grea decat altele, pentr..."

         ?                   

Martisor

 
        

Pastorul cel bun

      

Maci

Cuvantul Domnului este viata

• BIBLIA

          

Imagini

  

DECE ESTE BIBLIA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

„A fost obiceiul meu de mulţi ani să citesc Biblia în întregime odată pe an”
John Quincy Adams (Preşedinte al Statelor Unite 1825-1829)

Astăzi un element esenţial lipseşte dureros din vieţile noastre moderne. Pur şi simplu noi nu
mai prididim cu presiunile epocii. Mecanismele noastre omeneşti – creierul şi trupul – se
ruinează din cauza tensiunii. Într-o lume supra populată, un sentiment profund de singurătate îl
copleşeşte adesea pe individ.
Poate că pierderea cea mai mare a avut loc în relaţiile noastre unul cu altul, fără să
menţionăm de înstrăinarea noastră totală faţă de Dumnezeu. Încrederea începe să devină un
lucru din trecut. Valori de lungă durată ale comunităţii dispar în faţa ochilor noştri.
Bărbaţii şi femeile întâmpină dificultăţi extraordinare în menţinerea standardelor de
adevăr într-un climat în care moralitatea dispare cu repeziciune şi stelele de cinema ne sfătuiesc
să „ne predăm laturii noastre mai întunecoase.” Aşa cum a scris un ziarist, „noi trăim într-o
epocă care a încercat excesiv de tare să elimine toate regulile absolute.”
Noi ne pierdem de asemenea simţul siguranţei. Descriind o naţiune occidentală
proeminentă, un articol de ziar a declarat că, „dacă ţara ar avea un medic, boala ar putea fi
definită ca un soi virulent de nelinişte, poate de nesiguranţă naţională.”
Copii noştri sunt îngrijoraţi cu adevărat de ziua de mâine – şi pe bună dreptate. Slujbele
nu par să dureze atât de mult, şi multe căsătorii se sfârşesc la tribunalele de divorţ.
În cel mai bun caz, viitorul apare nesigur.
În cuvintele parlamentarului european Sir Frederick Catherwood, „raţionalismul a tot
pătrunzător al secolului nostru, infiltrând întreaga noastră cultură şi filozofie, a redus omul la un
simplu animal, condamnat la o existenţă fără însemnătate terminată prin moarte.” Răspândirea
acestei secularizări fără dumnezeu a impus un preţ greu asupra societăţii.
Criza pe scena mondială
Noi trăim într-o epocă de criză continuă. Orientul Mijlociu ameninţă să explodeze în
orice moment. Deşi Războiul Rece poate să fie un fapt din trecut, multe din armele nucleare ale
fostei Uniuni Sovietice încă există. Diplomaţii, şi alţi funcţionari oficiali ai guvernului, ne
reamintesc că Rusia încă posedă aproape 20.000 de arme nucleare.
Răspândirea ucigătoare a armelor de distrugere în masă este o problemă extinsă peste tot.
Grupurile teroriste – în general înarmate până în dinţi cu arme moderne şi trăind ca o lege a lor
proprie – ameninţă stabilitatea multor naţiuni.
Creşterea populaţiei încă este în afara controlului în multe regiuni ale lumii, întinzând
resursele la limită şi conducând şi mai mult la nestabilitatea globală. După cum avertizează
revista The Times (din Londra), „o populaţie balonată a lumii impune un cost atât de mare
resurselor planetei încât periclitează însăşi supravieţuirea omenirii…”
Poluarea şi alte probleme ameninţă să ştranguleze sistemele ecologice susţinătoare de
viaţă ale pământului. Un scriitor avertizează că, „Occidentul distruge sistemele ecologice de
Lecţia No 1 Why the Bible is the Word of God - Dece Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.doc 3 -
care depinde viaţa lui economică.” Un exemplu înfricoşător este pierderea pământului a două
treimi din acoperirea lui originală cu păduri. Specialistul de mediu înconjurător Francis Sullivan
a avertizat că „într-o singură generaţie noi vom contempla pierderea aproape completă a
pădurilor naturale.” Pădurile sunt plămânii pământului – şi fără plămâni noi nu putem respira.
Este tocmai într-o asemenea epocă ameninţătoare, confuză şi plină de crize că un
organism vechi de secole – Biserica – este chemat să-şi conducă munca. Profund sensibilă la
datoriile şi răspunderile sale în răspândirea şi propovăduirea adevăratului mesaj evanghelic
(Matei 24:14; 28:18-20), Biserica Unită a lui Dumnezeu, o Asociaţie Internaţională, oferă cursul
acesta de studiu al Bibliei – satisfăcând o nevoie din cele mai importante ale lumii cu problemele
de astăzi.
Pentru multe milioane de oameni, Cuvântul lui Dumnezeu este un teritoriu neexplorat şi
ne-cartografiat. Totuşi, Biblia nu este desemnată numai să ajute fiinţele omeneşti să prididească
cu o lume prinsă în tot felul de crize. Conţine veştile bune ale Împărăţiei lui Dumnezeu ce are să
vină – arătând cum va rezolva Dumnezeu problemele multiple ale unei lumi ce se apropie din ce
în ce mai mult de catastrofă.
Învăţând să apreciem Biblia
Condiţiile alarmante de astăzi îi face pe mulţi oameni să aibă un sens de nelinişte
profundă. În acelaşi timp mulţi simt o adevărată foame spirituală. Este clar că „ei simt că există
ceva în afara cutiei de timp şi spaţiu în care se găsesc” (Catherwood).
Ei se minunează despre realitatea lui Dumnezeu şi a Bibliei. S-ar putea la urma urmei să
fie unele răspunsuri plauzibile?
Cursul acesta unic este desemnat să se adreseze unor întrebări dintre cele mai
fundamentale asupra căutării noastre aproape fără sfârşit a lui Dumnezeu. De asemenea încearcă
să exploreze implicaţiile inevitabile ale comportării noastre personale.
Această primă lecţie constă dintr-o revedere a mai multor teme biblice de bază pe care
lecţiile următoare le vor acoperi în mai multe amănunte. Mai întâi se adresează întrebărilor pe
care noi toţi le contemplăm: Există Dumnezeu? Ce face Biblia să fie diferită de alte cărţi? Dece
a creat Dumnezeu bărbatul şi femeia? Ne aşteaptă ceva mult mai măreţ decât viaţa aceasta?
Împreună, în cursul acestui studiu, vom trece prin unele dintre cele mai interesante şi
inspirate aspecte ale Bibliei, căutând să descoperim scopul real al fiinţelor noastre – şi cum
putem noi trăi vieţi satisfăcătoare în timp ce împlinim acest scop măreţ.
Isus Hristos a spus: „Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
Biblia ne dezvăluie adevăruri mari care, când sunt înţelese, îţi pot transforma viaţa în moduri
ne imaginate vreodată.
va urma .....

PS Mi-am permis sa lipesc pe blogul meu acceste lecti si sper sa nu fiu trasa la raspundere pentru ca am vrut sa cunoasca si alti adevarul.

Lecţii de Providenţei de Newton John

 Creştinul care este intr-o ocontinuua chemare dumnezeiasca, este mereu atent la sfintenia lui Dumnezeu, şi este totdeauna in supunere faţă de înţelepciunea lui. . Astfel, măsura în care acesita acţionează în exercitarea credinţei,  nu pot fi dezamăgiţi.  Ei  se lasa in grija  Tatălui Ceresc, care a promis să aibă grijă de ei.  Tot ce Dumnezeu dă, ei primesc cu recunoştinţă şi sunt atenti ca nistr economi credinciosi să  îmbunătăţească si sa  promoveze cauza lui Dumnezeu şi binele omenirii. . Şi dacă ei se întâlnesc cu pierderi şi cruci, ei nu se tulbura, ştiind că toate preocupările lor sunt sub o protectie divină, că Domnul pe care îl servesc alege pentru ei, mai bine decât ar fi putut alege ei pentru sine şi că, comoara lor cea mai buna si toate lucrurile acuale de care sunt raspunzatori, sunt in siguranta, ocrotite de orice modificare.

Ramas bun, ne vedem acasa

Am cules fructele zilelor si le-am pus intr-un cos de aur pe cantarul cerului. Nu sunt multe, dar nici prea grele si totusi Cel ce vegheaza a spus:  “Ajunge, au atins greutatea necesara, se poate stopa culesul zilei, vino sa-Mi predai roada zilelor tale.” Poti sa te impotrivesti unei astfel de chemari?
Culegeti-va zilele cat mai bine si umpleti-va cosul cu roade bune pentru ca nu stiti cand vi se va spune: “Gata, ajunge!”
Stau intre pamant si cer, cu bratele intinse ca o balanta si incep sa pun in causul drept tot ce voi lasa atunci cand pasi-mi se vor indrepta spre cer.
Familia cu sotul si iubitii mei copii, mama, surioarele, fratiorul meu – imi aduc aminte cat de nerabdatoare si ce staruitor strigam: “Balza, ada-mi in flaciol!”  Mai sunt fratii si surioarele dragi cu care m-a infratit Domnul – cu cata dragoste m-au inconjurat atunci cand tot idealul meu se prabusea. Frati si surori carora nu le-am vazut chipul dar ii voi recunoaste cu siguranta cand ne vom intalni pe campia cerului, dupa dragostea care mi-au aratat-o in clipa deznadejdii mele.
Ce mai am de pus? Cariera? Locuinta intre a carui pereti s-au petrecut clipele de declin dar si de rebilitare a vietii mele? Atat? Poate mai sunt si-mi cer iertare pentru uitaciune .....
Nu, categoric nu va putea nimic din  toate acestea nu ma mai retina aici in clipa chemarii si oricat as vrea sa nu vina despartirea, ea tot va veni!
Apoi incep sa pun in causul stang ce ma intampina acolo: un loc pregatit pentru mine chiar de Domnul Isus, nu stiu cum arata, va trebui sa ma il vad prin credinta. Acolo nu va mai fi plans si durere, nu va fi frig si nu voi suferi nici de caldura, toata suferinta va lua sfarsit, tot ce-l face pe om slab si neputicios va pierii odata ci tarana.
De ce sunt asa sigura ca voi ajunge in cer?  Pentru ca Domnul mei mi-a facut o fagaduinta: ” …. acolo unde voi fi Eu sa fie si ei!” si stiu ca Dumnezeu este credincios fagaduintelor Lui.

Ramas bun, ne vedem acasa !!!

Am scris-o intr-un moment cand credeam ca sunt gata de plecare, ca voi parasi pamantul si voi imbratisa cerul, cand am crezut ca odata ce imi voi inchide ochii, ii voi deschide doar in Dimnineata minunata unde ma va intampina bucuria dupa care atata am tanjit.
Dar n-a fost asa, Dumnezeu s-a indurat de mine si mi-a mai dat zile. Cate? Nu stiu, dar ii multumesc pentru cate or fi ele. Amin

Mihaela, o prietena de pe Facebook,( as vrea sa cred ca imi este sora in Cristos) intr-un mesaj m-a dus cu gandul inapoi in trecut amintindu-mi de o marturie facuta candva. Am sa v-o prezint si dv:

Marturie

"Am stat si am cugetat la ultimele luni din viata mea si m-am minunat cat de placut si intelept a lucrat Dumnezeu. Au fost momente cand ma rugam staruitor ca Domnul sa ma izbaviasca si sa nu-mi ramana copiii orfani, dar la o vreme nu ma mai rugam ca Ieremia ci Il rugam pe Dumnezeu sa ma ia la El si scurteze agonia. Ca de obicei Dumnezeu mi-a raspuns in felul Lui. Adica nu mi-a raspuns dupa nebunia mea ci dupa intelepciunea Sa. Parca ar vrea sa-mi faca in “ciuda”. Ma rugasem sa-mi dea bani si avutie, in schimb Dumnezeu mi-a dat saracie sa pot sa dau cu inima larga cand avea sa fiu in indestulare. Apoi L-am rugat sa-mi dea copii cuminti si ascultatori iar El mi-a dat copii razvratiti sa cunosc starea de frustrare a Tatalui ceresc cand eu sunt razvratita. Imi propusem sa fac cariera cerandu-I ajutorul, dar El m-a coborat pe scara cea mai de jos ca sa ma poata apoi ridica la statutul la care nici nu visasem. Ma rugasem Lui Dumnezeu sa-mi dea un sot credincios, dar El a ingaduit sa am un sot prin care sa invat ce este smerenia, ce inseamna sa iubesc neconditionat si sa ma supun in dragoste.I-am cerut putere si mi-a dat slabiciune ca sa cunosc ca harul Sau in slabiciune imi este deajuns. I-am cerut sanatate ca sa pot lucra in via Lui, El mi-a dat un cancer ca sa vad ca nu starea trupului ma impidica sa lucru ci inima mea rea si necredincioasa. Si sa pot sa simt cu cei ce sufera si trec prin aceasta boala. Asa deci m-am rugat sa ma ia in slava considerand ca toate au luat sfarsit pentru mine, dar m-a ridicat in capul oaselor si mi-a dat de lucru in ogorul Lui. Ii multumesc si-L rog in continuare sa-mi mai faca in “ciuda” si sa-mi raspunda rugaciunilor mele cum voieste El si nu cum voiesc eu. Toata lauda fie a Domnului".

Am retrait acele minunate clipe petrecute cu Domnul si mi-au dat lacrimile. Vreau sa va spun ca suferinta, necazurile si lipsurile nu ne despart de Dumnezeu ci mai mult ne apropie si ne intelepteste. De aceea nu va speriati de nimic. Stiti ca atunci cand un copil de-al nostru se imbolnaveste, este in necaz sau lipsuri, facem tot ce ne sta in puteri, sa-l ajutam. Si atunci ne apropiem mai mult de el si trupeste si sufleteste; asa este si Tatal nostru ceresc. El nu se bucura de necazul nostru ci se apropie mai mult de noi (evident daca ii dam voie). Isi pune umarul sub povara noastra si o duce aproape singur. Atunci lacrimile noastre se contopesc cu ale Lui, oftatul nostru este si a Lui.
Este aceea imagine minunata, cand cei trei au fost aruncati in cuptor iar langa ei a coborat insasi Domnul.
Nu am cuvinte sa ii pot multumi pentru tot ce a facut in viata mea. Slava Domnului.

Imaginea noastra "barbata"

Psalm şi Antipsalm de Powlison David

Am gasit acest fragment din notele furnizate dintr-o clasă de consiliere, David Powlison a predat aici .  Este destul de profund şi am crezut că este bine sa-l dau mai departe. 
  Antipsalmul arata ce putem simti in viata  ori de câte ori Dumnezeu dispare din vedere: ". Antipsalmul surprinde gandurile inutile de viaţă, care pot sa devina scopuri meschine şi care sa duca la auto-înfrângerea.  Acesta exprimă temerile şi disperarea in tacere si care nu poate găsi o voce.  Nu e nimeni să vorbească cu adevărat, niciunu care sa ii pasa. . Ceva rău, care are ultimul cuvânt, atunci când am trăi pentru orice, ce nu este Dumnezeu.
  Antipsalm 23
  Sunt pe cont propriu.
  Nimeni nu se îngrijeşte de mine sau mă protejează.
  Sunt mereu neliniştit.  Sunt uşor frustrat şi de multe ori dezamăgit.
  E o junglă - mă simt copleşit. Este un desert - mi-e sete.
  Sufletul meu se simte rupt, răsucit şi blocat.  N-mi pot reveni.
  Eu ma impleticesc pe nişte căi întunecate.
  Totusi, eu insist: vreau să fac ceea ce vreau, când vreau, cum vreau.
. Dar viaţa mea e confuza.  De ce nu merg lucruri vreodată cu adevărat la locul de muncă?
. Sunt bântuit de deşertăciune şi inutilitate - umbrele  moartii.
. Mă tem, sunt rănit  şi sunt o pierdere definitivă.
  Moartea este în aşteptare pentru mine, la fiecare sfarsit de drum,
. dar eu  as crede mai degraba despre asta.
  Îmi petrec viaţa protejandu-ma. Lucruri rele mi se poat întâmpla.
  Eu nu găsesc nicio placere de durată.
  Eu sunt singur ... si ma confrunt cu tot ce m-ar putea răni.
  Sunt prietenii mei cu adevarat prieteni?
. Alte persoane ma folosesc în scopuri proprii.
  Eu nu  pot sa am  încredere  in nimeni.  Nimeni nu ma ajuta.
  Nimeni nu este cu adevărat pentru mine - în afară de mine.
  La fel fac si eu, uneori, este dezgustător.
.Eu nu aparţin  nimanu, decat mie insumi.
  Cupa mea nu este niciodată destul de plina . Sunt gol.
Dezamăgirea ma urmeazămă în toate zilele vieţii mele.
Eu sunt nimicul?
Voi fi singur pentru totdeauna, fără adăpost, pierdut pentru totdeauna?

Psalmul 23

1 Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

2 El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;

3 îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mîngîie.

5 Tu îmi întinzi masa în faţa protivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului pînă la sfîrşitul zilelor mele.

Puteţi vedea diferenţa?

. Este posibil să doriţi să citiţi atât antipsalm şi psalm din nou, încet.  
  Poate chiar citit cu voce tare.  
  Psalmul este dulce, nu amar.
. E plin, nu gol.  
  Nu va ofera încercarea de a apuca de vânt cu mâinile goale.  
. Altcineva  duce în mâinile tale.  
  Tu nu esti singur.  
. Isus Hristos  de fapt  în acest psalm are multe oferte.
El intervine în situaţii dificile din viata noastra.  
. El merge cu noi prin valea umbrei morţii.  
. El se lupta mai intai cu fiecare rău, sa-l poata cantari pentru putinta noastra.
El simte ameninţarea antipsalm, simte nevoia sufletului nostru de a fi restaurat.
El sa uitat la Tatălui Său cu atentie atunci când el a fost omorat - pentru noi - în cele mai întunecate umbra ale morţii.
Şi bunătatea şi mila lui Dumnezeu l-au urmat şi l-au dus la dreapta Lui. Deci viaţă a câştigat.
. În al doilea rând, Isus este, de asemenea, acest Domn la care ne uităm.  El este Păstorul vietii la care am apelat.  El intareste sufletul nostru. . El ne conduce pe cărările neprihănirii.  De ce?  Din  pricina Numelui Sau. De asemenea,  Psalmul 23 mai spune ca bunătatea şi mila lui Dumnezeu este adevărata, şi tot ce promite se va implini.
El este  încântat să meargă cu tine.

Luat de pe Google Traducere

Cinsteste pe Dumnezeu

Voi cinsti pe aceia care Ma cinstesc 1Samuel 2:30

Cinstea lui Dumnezeu este oare tinta de capetenie a vietii noastre, dreptarul purtarii noastre?
In orice caz, El ma va cinsti.
S-ar putea sa nu primesc cinste din partea oamenilor, pentru un timp, dar Dumnezeu mi-o va da, in felul Sau. Se poate intampla ca cel mai singur mod de a fi cinstit de El, va fi sa primesc dispretul oamenilor, daca traiesc dupa voia Sa.
Dumnezeu intervine in casa lui Eli unde nu mai era sfintenia dorita de El, ia slujba preotiei de la familia lui si a urmasilor lui, precum si conducerea tarii si o da tanarului Samuel. Dumnezeu poate ingadui celui rau sa capete onorurile lumii, dar demnitatea pe care si-o pastreaza este de a da El insasi "slava, cinstea si nemurirea", acelora care printr-o ascultare sfanta Il cinstesc.
Ce po face azi pentru a cinsti pe Domnul?
Ii voi da slava prin ascultare practica si marturisirea cu gura a Evangeliei Pacii.
Il voi cinsti si prin persoana mea si prin bunurile mele, predandu-ma Lui pentru o slujba speciala
Sa ne gandim in ce fel il putem cinsti azi!
C.H.Spurgeon