Sheckina

Mihaela, o prietena de pe Facebook,( as vrea sa cred ca imi este sora in Cristos) intr-un mesaj m-a dus cu gandul inapoi in trecut amintindu-mi de o marturie facuta candva. Am sa v-o prezint si dv:

Marturie

"Am stat si am cugetat la ultimele luni din viata mea si m-am minunat cat de placut si intelept a lucrat Dumnezeu. Au fost momente cand ma rugam staruitor ca Domnul sa ma izbaviasca si sa nu-mi ramana copiii orfani, dar la o vreme nu ma mai rugam ca Ieremia ci Il rugam pe Dumnezeu sa ma ia la El si scurteze agonia. Ca de obicei Dumnezeu mi-a raspuns in felul Lui. Adica nu mi-a raspuns dupa nebunia mea ci dupa intelepciunea Sa. Parca ar vrea sa-mi faca in “ciuda”. Ma rugasem sa-mi dea bani si avutie, in schimb Dumnezeu mi-a dat saracie sa pot sa dau cu inima larga cand avea sa fiu in indestulare. Apoi L-am rugat sa-mi dea copii cuminti si ascultatori iar El mi-a dat copii razvratiti sa cunosc starea de frustrare a Tatalui ceresc cand eu sunt razvratita. Imi propusem sa fac cariera cerandu-I ajutorul, dar El m-a coborat pe scara cea mai de jos ca sa ma poata apoi ridica la statutul la care nici nu visasem. Ma rugasem Lui Dumnezeu sa-mi dea un sot credincios, dar El a ingaduit sa am un sot prin care sa invat ce este smerenia, ce inseamna sa iubesc neconditionat si sa ma supun in dragoste.I-am cerut putere si mi-a dat slabiciune ca sa cunosc ca harul Sau in slabiciune imi este deajuns. I-am cerut sanatate ca sa pot lucra in via Lui, El mi-a dat un cancer ca sa vad ca nu starea trupului ma impidica sa lucru ci inima mea rea si necredincioasa. Si sa pot sa simt cu cei ce sufera si trec prin aceasta boala. Asa deci m-am rugat sa ma ia in slava considerand ca toate au luat sfarsit pentru mine, dar m-a ridicat in capul oaselor si mi-a dat de lucru in ogorul Lui. Ii multumesc si-L rog in continuare sa-mi mai faca in “ciuda” si sa-mi raspunda rugaciunilor mele cum voieste El si nu cum voiesc eu. Toata lauda fie a Domnului".

Am retrait acele minunate clipe petrecute cu Domnul si mi-au dat lacrimile. Vreau sa va spun ca suferinta, necazurile si lipsurile nu ne despart de Dumnezeu ci mai mult ne apropie si ne intelepteste. De aceea nu va speriati de nimic. Stiti ca atunci cand un copil de-al nostru se imbolnaveste, este in necaz sau lipsuri, facem tot ce ne sta in puteri, sa-l ajutam. Si atunci ne apropiem mai mult de el si trupeste si sufleteste; asa este si Tatal nostru ceresc. El nu se bucura de necazul nostru ci se apropie mai mult de noi (evident daca ii dam voie). Isi pune umarul sub povara noastra si o duce aproape singur. Atunci lacrimile noastre se contopesc cu ale Lui, oftatul nostru este si a Lui.
Este aceea imagine minunata, cand cei trei au fost aruncati in cuptor iar langa ei a coborat insasi Domnul.
Nu am cuvinte sa ii pot multumi pentru tot ce a facut in viata mea. Slava Domnului.