„O, Biserică a lui Cristos, ce vei spune când în groaznica zi a judecăţii, vei fi condamnată?"

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate Neamurile" (Matei 28:19)
Mirele trebuie să aibă câţiva din fiecare limbă şi trib. „Era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului" (Apocalipsa 7:9). Aceasta reiese şi din Faptele apostolilor 15:14: „Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele”. În Marcu 13:10 avem aceste cuvinte profetice: „Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită luturor Neamurilor", cu promisiunea în Matei „şi apoi va veni sfârşitul". De aceea, „de ce nu spuneţi un cuvânt de a-L aduce înapoi pe Rege?" Pavel a declarat acest lucru ca fiind scopul lui: „Să vestim Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo" (2 Corinteni 10:16). Acesta a fost şi planul lui Isus. „Toţi Te caută", I-au spus ei. „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo" (Marcu 1:35-39), a fost răspunsul Lui. Şi în Luca 4:43 El este şi mai emfatic: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis", a insistat El. Apoi în Faptele apostolilor 1:8, suntem clar însărcinaţi la o mărturie în întreaga lume, chiar şi „până la marginile pământului”.
Aceasta deci trebuie să fie viziunea noastră. Nu dublarea agenţiilor misionare existente; ci mai degrabă trebuie să lucrăm în locuri încă neatinse. „Teritorii neocupate", „unde Cristos încă nu este numit", „Regiunile de Dincolo", „departe, tot mai departe în noapte", „Câmpurile Neglijate". Acestea sunt cuvintele noastre de ordine, aceasta este glorioasa noastră misiune.
2. La individ
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură!" (Marcu 16:15)
Aceasta este responsabilitatea şi obligaţia noastră faţă de individ.
„Când voi zice celui rău: “Vei muri negreşit!”, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta!" (Ezechiel 3:18)
Ce credeţi despre vina unui om care găseşte o şină de cale ferată ruptă dar nu atenţionează trenul; sau unul care priveşte la un orb care se apropie de prăpastie dar nu îl strigă; sau unul care îl vede pe altul pe punctul de a se înneca şi nu-i întinde mâna; sau unul care vede că o casă a luat foc şi nu dă alarma? Acum suntem puşi faţă în faţă cu resposabilitatea noastră individuală. Şi iarăşi, teribila întrebare: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?" cere un răspuns. „Fiecare făptură". Acestea sunt cuvintele Stăpânului. Va trebui să ne întoarcem la viziunea binecuvântată a Dr. A.B. Simpson, când a scris:
„O sută de mii de suflete în fiecare zi dispar,
unul câte unul,
în vinovăţia şi tristeţea fără de Isus;
fără o singură rază de speranţă sau lumină,
cu viitor la fel de întunecat ca noaptea fără de sfârşit,
ele merg spre judecata lor.” O, copil al lui Dumnezeu, tu ce faci? Ce ai făcut? Cum vei da faţă cu aceste suflete? Poţi suporta acest gând? Însărcinarea Stăpânului tău, clară, limpede şi apăsată, nevoia îngrozitoare adusă în faţa ta iarăşi şi iarăşi, şi cu toate acestea, nu ai ridicat un deget măcar. Farfuria trecea şi, aproape cu indiferenţă, aruncai o bancnotă de 10 dolari, şi aceasta era măsura interesului tău pentru un an întreg. Cu aceasta lua sfârşit datoria ta faţă de misiuni. Şi când te gândeşti că într-o săptămână cheltuieşti mult mai mult numai pentru Dumnezeu să aibă milă de tine!
„O, Biserică a lui Cristos, ce vei spune
când în groaznica zi a judecăţii,
vei fi condamnată?" Câte comori ţi-ai strâns în cer? Unde sunt bogăţiile tale? În vreo bancă de pe pământ, de care va trebui să te desparţi mai curând sau mai târziu? Sau le-ai folosit pe toate pentru tine? Dacă aşa este, vei intra în cer ca un om foarte sărac. Gândeşte-te! Un sărac în CER! Nimeni nu te va întâmpina, pentru că nu ai investit în suflete. Dumnezeu să ne ajute să adunăm comori în ceruri, investind în sufletele preţioase de aici. „Nu vă strângeţi comori pe pământ, ci strângeţi-vă comori în cer" (Matei 6:19). Aceasta este porunca lui Isus Cristos. Suntem gata să o împlinim?
Ştiai că o sută de dolari pe an pentru misiuni este mai puţin de doi dolari pe săptămână? Gândeşte-te la aceasta! Care este salariul tău? Cincisprezece, douăzeci şi cinci, patruzeci de dolari pe săptămână? Atunci, aceasta înseamnă treisprezece, douăzeci şi trei sau treizeci şi opt de dolari în fiecare săptămână cheltuiţi pe tine personal, şi doar suma derizorie de doi dolari pentru evanghelizarea lumii! Ce crimă! Ce împărţire inegală!
Preaiubiţilor, am terminat! Mesajul meu a fost transmis. Acum responsabilitatea cade pe fiecare. Ce vei face? Care este partea ta? Însărcinarea întreită dată de Cristos ţi-a fost prezentată acum. Priveşte! Roagă-te! Mergi! Poţi privi şi te poţi ruga. Şi dacă nu poţi merge, poţi face posibil să meargă aceia pe care, ca răspuns al rugăciunii, Dumnezeu îi împinge înainte în holdele albe. Vei face ceva?
ojsld