Ce va urma după revenirea lui Isus

Biblia mai trasează în acest sens câteva linii mari. În primul rând, ea spune, că Isus va domni o mie de ani ca împărat pe acest pământ. Probabil că şi acesta este un limbaj simbolic şi înseamnă, că Isus va domni o perioadă lungă. Mie, totul mi se pare logic: mai întâi are loc demascarea confuziei omenirii. Apoi urmează ultima încercare a încăpăţânării omeneşti de a salva lumea. Şi apoi trebuie să domnească Domnul meu! Şi el poate să domnească! Duceţi-vă numai în casele în care domneşte Isus. Da, există deja azi case, în care domneşte Isus. De cum veţi intra veţi simţi deja: „Aici este o altă atmosferă!"
Am cunoscut cândva o familie tânără, într-o zi, am stat de vorbă cu bărbatul şi mi-a spus:
— Vreau să capitulez înaintea lui Dumnezeu. Până acum L-am negat pe Dumnezeu. Am vorbit în public împotriva Lui. Nu mai pot.
Şi apoi a ieşit totul la lumină. Bărbatul falimentase în proaspăta sa viaţă de căsnicie. Mi-a explicat:
— Am vrut să arăt lumii, că se poate avea o căsnicie fericită şi fără Dumnezeu.
Şi acum, totul era praf şi cenuşă. S-au luat la bătaie deasupra cadavrului primului lor copil. Şi acum, bărbatul mărturisea:
— Dumnezeu este împotriva noastră. Ridic steagul alb.
Înmormântarea copilului, pe care am ţinut-o apoi, a fost cutremurătoare. La mijloc era sicriul copilului. De-o parte bărbatul cu partida lui. De cealaltă parte tânăra mamă atrăgătoare, zdrobită, cu alaiul ei. Două lumi, două partide - şi între ele copilul mort. A durat apoi mai bine de un an, până când şi femeia a ajuns să creadă în Domnul Isus. Nu voi uita niciodată, ce mi-a scris într-o dimineaţă de Paşti: „A înviat şi în inima mea!" Şi apoi s-au căsătorit încă o dată, căci nici măcar nu fuseseră căsătoriţi cum trebuie. Şi au luat atunci totul încă o dată de la început. Erau doi oameni foarte independenţi şi inteligenţi. Dar de data aceasta, mariajul lor a fost minunat. Bărbatul mi-a motivat odată totul aşa:
— Vedeţi dumneavoastră: înainte, la noi totul a mers prost.
— De ce merge totul bine acum? l-am întrebat. La aceasta mi-a răspuns cu faţa strălucitoare:
— Pentru că la noi domneşte acum Isus! Acum, soţia mea nu mai spune: Eu conduc! Şi eu nu mai spun: Eu conduc! Ci acum ne întrebăm amândoi: Ce vrea Isus? Şi atunci totul merge bine!
Atunci am înţeles: dacă Isus domneşte deja acum în felul acesta în casele noastre, atât de frumos, atât dezbine, atât de minunat, cum va fi atunci când va fi împăratul lumii! Această împărăţie de o mie de ani va fi ceva minunat. Imaginaţi-vă: Isus ca împărat!
După ce Isus va fi domnit, această omenire fericită va mai fi supusă încă o dată la o încercare, ca să se constate dacă inimile sunt cu adevărat transformate. Atunci se va dezlănţui efectiv iadul pe pământ şi se va descoperi, că în esenţă inima omului nu s-a transformat deloc şi că omenirea a rămas neschimbată. Biblia mai spune numai atât: se va ajunge la o ultimă revoltă împotriva lui Dumnezeu. Şi apoi va veni sfârşitul lumii. Sistemul solar va colapsa. Cerul şi pământul vor arde. Şi apoi, Biblia spune: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel care şedea pe el. Şi i-am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise... Oricine n-a fost găsit în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc". Cineva m-a întrebat odată:
— Unde va sta scaunul de domnie, dacă pământul nu va mai fi?
— Nu te preocupa tu de asta. Preocupă-te mai bine de modul în care vei sta tu în faţa acestui scaun de domnie!
Omul poate să se piardă pe veci. Mi-ar place, ca Biblia să nu conţină acest adevăr groaznic. Dar în viaţa noastră există această alternativă îngrozitoare: putem să ne pierdem pe veci!
Trebuie să vă povestesc aici o poveste. Într-un castel scoţian a avut loc o recepţie. Din vorbă în vorbă s-a ajuns să se vorbească despre creştinism. Musafirii erau strânşi în jurul căminului în care ardea focul. Atunci, un domn mai în vârstă, deosebit de elegant, i-a spus doamnei care le era gazdă:
— Din cuvintele dumneavoastră înţeleg că sunteţi creştină. Chiar credeţi sincer ce scrie în Biblie?
— Da!
— Că morţii vor învia?
— Da!
— Şi că vom fi judecaţi cu toţii?
— Da!
— Şi că cei care nu vor fi găsiţi scrişi în cartea vieţii vor ajunge în iad?
— Da, cred asta!
Atunci domnul a traversat sala mare. Într-un colţ se afla o colivie cu un canar. Domnul a scos canarul din colivie, s-a îndreptat spre cămin şi s-a prefăcut că vrea să arunce canarul în foc. Speriată, doamna l-a prins de mână şi i-a spus:
— Ce faceţi!? Biata pasăre!
La aceasta, domnul a izbucnit în râs.
— Ascultaţi-mă, dumneavoastră vă este milă deja de o biată pasăre. Şi aşa-numitul Dumnezeu al dragostei va arunca milioane de oameni în iad. Ciudat Dumnezeu al dragostei!
O clipă a domnit tăcerea şi apoi doamna a spus:
— Vă înşelaţi! Dumnezeu nu aruncă pe nimeni în iad. Oamenii aleargă singuri şi de bunăvoie într-acolo. Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi!
Biblia ne prezintă o imagine cutremurătoare a judecăţii de apoi. Vedem scaunul de judecată al lui Dumnezeu: „Şi i-am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie".
Ce se mai revoltă oamenii împotriva acestui mesaj despre judecată: „Nu este adevărat!" Cineva i-a spus cândva unui tânăr din biserica mea:
— Chiar crezi în judecata de apoi?
— Da, cred în ea.
Celălalt şi-a bătut joc de el:
— Fii atent! Câţi oameni trăiesc acum? Şi câţi au trăit până acum? Şi acum imaginează-ţi, că fiecare va fi judecat pe rând. Gândeşte-te, cât va dura asta!
La aceasta, tânărul a răspuns:
— Când va sosi ceasul acesta, vom avea foarte mult timp. Căci nu va mai urma nimic altceva.
Da, Dumnezeu va avea timp suficient pentru noi. Atunci, Dumnezeu ne va arăta pentru ultima dată că îi pasă de fiecare din noi, prin faptul că ne va judeca pe rând. Dumnezeu ne-a arătat că-i pasă de noi, atunci când Fiul Lui a murit pentru noi. Şi dacă dumneavoastră nu vă pasă de viaţa voastră şi dacă vi-o risipiţi în păcate şi indiferenţă - să ştiţi că Lui Dumnezeu îi pasă de dumneavoastră! Acest lucru va ieşi clar la lumină în ziua judecăţii de apoi.
Biblia încheie astfel istoria viitorului: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou". Şi apoi, Biblia descrie această lume nouă în culori suprarealiste, care scot în evidenţă un singur lucru: Dumnezeu a ajuns la ţintă. Şi cei scrişi în cartea vieţii vor popula lumea nouă şi vor deveni asemenea Lui, asemenea Fiului lui Dumnezeu. O lume fără poliţie, fără războaie, fără procese, fără diavol, fără închisori, fără dureri, fără păcat, fără moarte! Trebuie să citiţi personal aceste capitole minunate din Apocalipsa, 21 şi 22. Sunt imagini suprarealiste, care depăşesc capacitatea noastră de înţelegere, căci noi cunoaştem numai lumea păcatului, şi a morţii, şi a suferinţei. Eu vreau să fac parte din această lume nouă a lui Dumnezeu! Dumneavoastră nu?

Când va fi sfârşitul lumii? (Wilhelm Busch)

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/C...