sâmbătă, 21 mai 2011

"Iubire sau moarte"

de S I. McMillen, M. D.
 
Dragostea este unul şi singurul antidot care poate să salveze pe om şi să-l scutească de multe boli pricinuite de emoţiile naturii sale păcătoase. Psihiatrul Smiley Blanton accentuiază acest fapt în titlul uneia din cărţile sale "Iubire sau moarte". Fără iubire - acea solicitudine şi profundă consideraţie pentru alţii - omul probabil va pieri de o diversitate de boli ale minţii şi trupului.


Atunci când am citat Biblia şi pe Dr. Adler pacienţilor care sufereau fizic şi moral în urma lipsei de dragoste, unii dintre ei au răspuns că este foarte greu să schimbi unele sentimente - să schimbi ura în dragoste. Aceasta este adevărat. Psihologii admit acest punct de vedere pretinzând că voinţa nu are controlul complet asupra emoţiilor. Dar aceiaşi psihologi afirmă că voinţa are un bun control asupra acţiunilor noastre. Prin urmare voinţa noastră are în mare măsură puterea să decidă ceea ce trebuie să facem sau să nu facem. Acest lucru este important deoarece având putere asupra acţiunilor noastre, vom putea schimba şi simţămintele noastre. Isus a spus: "Iubeşte pe duşmanii tăi, binecuvintează pe cei ce te blestemă, fă bine celor ce te urăsc” (Matei 5:44). Fă puţin bine duşmanului tău şi vei fi surprins să afli că va fi mult mai uşor să-l iubeşti. Aceasta este metoda sănătoasă, bibfică şi psihologică de a schimba simţămintele noastre. Ea va face tot atât de multe minuni câte au fost făcute de lampa lui Aladdin.
"Fă bine celor ce te urăsc!" Imposibil? Nicidecum dacă urmezi unele îndrumări simple. Primul pas în realizarea imposibilului se poate obţine chiar în bucătărie. Aţi făcut-o de multe ori şi o puteţi face din nou. Al doilea pas! Preparaţi o plăcintă cu mere. Sigur că va fi mai delicioasă decât cea de cofetărie. Sau pregătiţi un tort cu nuci. De fapt nu are importanţă cu ce aţi garnisit prăjitura deoarece nu o duceţi la expoziţie. Aţi făcut plăcinta? Până aci toate bune. Acum aruncaţi o privire severă asupra picioarelor dvs., aşa cum n-aţi făcut niciodată şi porunciţi-le în mod autoritar: "Picioarelor, mă veţi duce împreună cu plăcinta la d-na Cucu. Da, ştiu că nu aţi fost acolo de peste un an, dar azi veţi merge." "Haide să mergem!"
În timp ce începeţi aventura vă veţi simţi curios de schimbată, vă veţi simţi mai caldă de parcă vă furnică ceva prin picioare. Veţi simţi că se petrece ceva minunat şi în pieptul dvs. Veţi avea aceiaşi senzaţie pe care aţi avut-o de multe ori privind un ghiocel răsărind de sub ghiaţă sub soarele primăverii.
Traversaţi calea ferată, coborâţi pe strada Depoului şi începeţi să înţelegeţi ceva mai bine acum atitudinea doamnei Cucu. în acest timp trece un tren greu de marfă zguduind casele şi trotuarele şi împrăştiind o funingine neagră, iar mănuşile dvs. albe imaculate sunt puţin înnegrite. în acelaş timp, copii murdari şi neastâmpăraţi aruncă cioburi după dvs., ţipă şi înjură. Acum, în sinea dvs. vă ziceţi: "Dacă ar trebui să trăiesc aici, aş fi şi eu tot aşa de uşor iritabilă. "
În timp ce urcaţi scările, nu puteţi să vă reţineţi zâmbetul la marele rol pe care îl jucaţi. Bateţi la uşă, doamna Cucu vă întimpină surprinsă, o salutaţi cu un zâmbet drăgălaş şi îi adresaţi câteva cuvinte binevoitoare. Vă întreţineţi îndelung în sufragerie şi încheiaţi vizita cu promisiunea la o contravizită. La despărţire, o strângere de mâini, o îmbrăţişare înflăcărată şi spontană vă surprinde pe amândouă.
Simţiţi acum că un miracol divin s-a petrecut în interiorul dvs. din cauză că dragostea lui Dumnezeu străbate întreaga dvs. fiinţă. Imposibilul s-a produs! Pe drumul spre casă vă simţiţi ca şi când aţi zbura, aşa cum o făceaţi când eraţi o fetiţă fără grijuri. Fiinţa dvs. este cuprinsă de o bună dispoziţie care vă lipsea de mulţi ani. Vă simţiţi aşa de bine încât vă decideţi să nu mai treceţi pe la doctor şi să nu mai luaţi acele "tablete" pentru nervii dvs. zdruncinaţi; de acum înainte nu se vor mai zdruncina. Niciodată în viaţă nu v-aţi simţit aşa de bine, chiar şi durerea de spate a dispărut.
"Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc." Acesta poate să fie un tonic foarte amar de înghiţit, dar când va ajunge la inimă, el va fi surprinzător de fortificant şi antrenant. Daca poţi să iubeşti, nu trebuie să mori. Facând binele, poţi să schimbi ura în dragoste.
Ascultând indemnul Domnului de a iubi pe alţii, chiar pe cei antipatii, veţi scăpa de o sumedenie de boli serioase şi istovitoare. Omenirea poate nutri bune speranţe numai dacă va domni o astfel de iubire între indivizi, între rase şi între naţiuni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

HTML