Ce am fi fost astazi daca Dumnezeu nu s-ar fi indurat de noi?

        Intr-o familie, in care saracia era aproape lucie, s-a nascut o a treia fetita, care a adus o intristare pe fetele parintilor ei  pentru ca ei asteptau un baiat. Dar se pare ca Dumnezeu avea alte planuri in aceasta familie. Pana la urma au acceptat-o si au iubit-o, doar era sange din sangele lor, nu? Dar atentia marita din partea parintilor nu a facut decat sa atraga gelozia celorlalte surori mai mari si a se dovedi foarte scurta, pentru ca dupa patru ani s-a nascut  mult asteptatul baietel. Toate favorurile si dragostea parintilor a trecut in leganutul celui mic, lasand un gol imens in inimioara  Mezinei.
      Trecerea anilor nu au ajutat-o in nici un fel sa-si gaseasca marea dragoste pierduta. Suferea foarte tare si dorea cu orice pret sa fie iubita, asa ca, cautarile ei, intr-o buna zi, au epuizat orice efort din partea ei. Era atat de obosita incat si-ar fi dorit ca viata ei sa se incheie. Dar intr-o zi, spre fericirea ei, un zvon trecu pe langa urechile ei. Un fiu de rege numit Isus, trecea prin ceteatea in care locuia. Auzise multe despre acest Print, dar nu credea ca cineva sau ceva ii va insenina, cumva, cerul de deasupra capului ei. Cuprinsa de curiozitatea firii, se lasa dusa de valul multimii la intalnirea cu acest Fiu ce Imparat. Nu mica i-a fost dezamagirea cand in locul acelui Print a inceput sa vorbeasca un reprezentat al Lui care se pare ca Il iubea foarte tare pe Print pentru ca vorbea foarte frumos despre El. Spunea ca acest Isus o iubeste atat de mult incat a murit pentru ea pe Golgota, pe-o cruce si ca a inviat apoi a treia zi, iar acum sta la dreapta lui Dumnezeu si ca El vrea  sa-i daruiesca inima. "Inca unu' care vrea sa ma amageasca!" - isi spuse si-a plecat fagaduindu-si ca nu va mai ingadui nimanui si nimic sa-i mai  stoarca vreo lacrima.
      A trecut un an si parca si mai grele si apasatoare erau poverile ce o gargoveau atat de tare incat abea mai facea cate un pas. Tot ce ar trebui sa ii aduca bucurie si fericire, o intristau in asa masura ca dorinta ei era una, sa termine odata cu acest chin. Nimic nu-i mai aducea multumire si isi ridicase un zid invizibil, de netrecut, in jurul ei. Asa se face ca atunci cand stirea ca acel Isus o cheama din nou la intalnire, o lasa rece. Se credea atat de dezagreabila incat nimeni nu ar putea sa o iubeasca vreo data cu adevarat, darmite acest Fiu de Imparat. Totusi in aceea zi se trezi in mijlocul multimii, pitita intr-un colt astepta sa vada ce se va intampla. Nu putea sa vada nimic din pricina multimii dar auzea pe cineva vorbind. Acele cuvinte incercau sa intre la mintea ei dar se loveau de-o bariera atat de cumplit incat ricosau in inima fara aparare provocand o durere atat de feroce incat ii daduse lacrimile. Le lasa sa curga in voie stand nemiscata, absorbind fiecare cuvant. " „Te iubesc cu o iubire veşnică" ii rasuna nemilos in cugetul ei care incepea sa se desteleneasca. Cand se trambita chemarea: " Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!!!"  simti cum o dorinta puternica o impingea prin multime, in fata, sa vada chipul acelei minunate voci care facuse chemarea. Fata lui stralucea, avea chip de inger si in timp ce vocea lui intona o cantare de lauda Imparatului  simti o prezenta divina in toata fiinta ei care ii ridica povoara dupa povoara, povoara dupa povoara si in momentul cand aceea cantare a incetat o pace, cum nu a mai cunoscut pana atunci, ii umplu toata fiinta ei. Era libera, era fericita, simtea iubirea divina cuprinzand tot sufletul ei. Cazuta pe genunchi si isi preda imina noului Stapan. Retraia acele zile fericite din copilarie, pline de afectiune si protectie. era fericita.  
   

 - "Doamne daca chiar ma iubesti cu adevarat, te rog sa ma schimbi, sa ma faci ca Tine si Doamne sa nu ma parasesti niciodata! Vreau sa fiu fericita, vreau sa fiu iubita si sa iubesc. vreau sa aduci soarele in vita mea, in familia mea si sa-Ti predau Tie toata inima mea."
    Domnul Isus a coborat langa ea si i-a promis ca niciodata nu o va parasi si ca o va conduce pas cu pas pana cand desavarsita o va lua ACASA. Si asa a fost!
    Aceasta este povestea adevarata a Mezinei care a regasit iubirea pierduta.