Ce suntem noi pe pamantul acesta? Viata noastra-i cat un lat de palma si nu stim ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata noastra? Nu suntem decat un abur care se arata putintel si apoi piere.
Suntem doar o nota in simfonoa lumii, o scanteie care zboara, zilele ne sunt numarate si infasurate pe dejetul lui Dumnezeu. Suntem doar o suflare, o umbra care trece. Caci orice faptura este ca iarba si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca si floarea cade jos, dar mai greu este atunci cand este retezata, taiata de Stapan fara sa primim nici o explicatie. Dar cine suntem noi, lutul, ca sa intrebam olarul: "De ce ne-ai facit asa?"
Alexandra si Daniel si-au sfarsit alergarea, firul de pe degetul lui Dumnezeu s-a terminat, ei au ajuns in sfarsit acasa. Durerea mare este pentru cei ramasi dar Domnul ii va mangaia si nu va trece mult si se vor intalni din nou.Le uram drum bun si le spunem :"La revedere"
Ne vom vedea în minunata primăvară,
Ne vom vedea în veşnicii cu toţii iară,
Ne vom vedea la malurile de smarald.
Ne vom vedea în ţara dincolo de soare,
Ne vom vedea pe-a veşniciilor splendoare,
Ne vom vedea sus în palatul de rubin.
Ne vom vedea acolo unde nu-i durere;
Ne vom vedea în ţara dincolo de stele,Ne vom vedea în dimineaţa fără nor.
"Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML