V-ati intrebat vreo data cum ar fi sa va petreti Craciunul in frig, fara o masa cat de cat substantiala. Sa auzi stigatele de uimire si de bucurie venite de dupa o fereastra si sa te intrebi cum ar fi daca ai fi si tu acolo. Sa vezi o mama cu un copil de mana, pe care l-a infofolit in toale si il tine grijulie de mana si sa te intrebi cum ar fi oare ca si tu sa ai o mama? Ai stat vreo data sera inainte de a adormii cu ochii deschisi, tintuiti in tavan sa iti imaginezi cum ar fi sa te trezesti cu o mama iubitoare care vine si te ia acasa si sa nu mai poti dormi de emotia visului pana la ivirea zorilor? Ai visat vreo data o masa indestulata iar dimineata sa te trezesti tot cu stomacul gol cu care te-ai culcat seara? Ati simtit vreo data ca va arde patul spinarea de rece ce este nu de cald si sa nu se incalzeasca numai dimineata cand cu regrete trebuie sa-l parasiti? Nu? Atunci sa sti ca nu poti intelege ce este in sufletul unui sarman abandonat, uitat de lume si in viziunea lui si de Dumnezeu, nu stiti cata amaraciune poate fi intr-o familie saraca.
Poate va irita ceea ce cititi dar ma rog sa va irite atat de tare incat sa nu puteti sta la masa de Craciun lininstiti daca nu ati ajutat macar unu dintre acesti sarmani.
Vine Craciunul si ca sa ma gandesc si la dv am sa va dau un sfat: decat sa faceti pancreatita, mai bine luati surplusul si dati-le si celor ce nu au. Dumnezeu sa va sensibilizeze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML