Viata e nedreapta pentru cei neprivilegiati dar ce facem noi pentru ei? Un articol în ziarul " Libertatea", ne relata despre un copilaş care a aruncat prăjitura pentru că nu ştia ce e. Asta mi-a adus aminte de o intamplare similara din anul 1990 cand intr-un orfelinat din Romania o fetita tinea in mana o pragitura si nu stia ce sa faca cu ea pentruca nu stia ce este. Copiii orfani sau copiii străzii scotocesc prin urnele de gunoi din zori până-n noapte pentru a găsi ceva, iar dacă nu găsesc adorm cu ochii scăldaţi în lacrimi şi flămânzi prin subsoluri sau în alte locuri. Căci rareori ei sunt luaţi în seamă, lupta pentru supravieţuire îi face să fure, să comită infracţiun.
Astazi daca treci pe lângă un boschetar, gândeşte-te că el este uman ca şi tine şi că în orice moment poţi să fii în locul lui. Să nu uităm de cei mai trişti ca noi: oameni bolnavi, persoane care sunt daţi la azil de propriii copii doar pentru că aceştia au devenit o povară pentru ei, să nu uităm că viaţa este imprevizibilă şi se poate întâmpla orice.
Nu va cer decat sa nu uitati sa fiti umani si sa nu uitati de cei tristi. Ai posibilitatea sa le furi un zambet chiar acum. Si mai ales nu uita ca noi oameni putem face ca lumea poate fi mai buna, mai frumoasa si mai bogata.
Şi dacă toate cîntecele noastre
Nimic nu sînt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Sîntem mereu datori să facem tot.
Măcar atît din toate să rămînă
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cîntec
De partea celor care n-au nimïc.-C. Buica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML