Cum ne va fi cand dupa lupta-amara si dupa-un trai in loc intunecos,
Din strainatati ne-'ntoarcem in aceea tara ce-i pregatita noua de Cristos?!
Cand, praful scuturand de pe picioare, ne luam adio de la suferinti,
De lacrimi stergem fata de sudoare, caci mostenim sfinte fagaduinti.
Cum ne va fi cand rauride lumina se varsa-n valuri peste noi in veac
Si cand curati de orisice intina vom fi mereu lui Dumnezeu pe plac
Cand nu mai e nimic ce sa ne-apese, nimic ce fac pe om slab si sfios,
Ca cetateni ai unei tari alese, vom fi cu toti de-ai casei lui Cristos?!
Cum ne va fi cand, cu cantari marete, ne-or intampina in slavi venind de sus
In cete, mii de ingeri, sfinte fete, triumfator cortejiu-al lui Isus?!
Cand transformati de sfanta bucurie va trebui sa intonam si noi
Acea cantare ce nimenea n-o stie, decat alesii mirelui eroi.
Cum ne va fi cand auzind chemarea: "Voi binecuvantatilor veniti!"
De bucurie abea tinand suflarea, luavom loc la dreapta Lui ca mantuiti?!
Cand vom vedea ochii care lacrimara, plangand amar, ei, plansul tuturor
Si-acele rani din care se varsara, multimi de stropi de sange salvator!
Cum ne va fi cand peste zari albastre, plutim purtati de-al dragostei fior
Spre tinta ajunsa a sperantei noastre: Pomul vietii, si-al vietii izvor?!
Acolo-n veci e numai fericire, al vietii dinti nimic nu au de ros
Acolo toti cu stralucite fete, marim cantand iubirea lui Cristos!
Cum ne va fi ..... cum ne va fi .... de S Demetrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML