Amintirile taichii

M-am trezit intr-o familie saraca, fara mama si un tata care era in razboi. N-am apucat sa imi dau seama cum a trecut mica copilarie (nu stiu sigur daca am avut-o) ca m-am si trezit inaintea boilor la arat. Cat era ziua de lunga trabaluiam prin gospodarie cot la cot (vorba vine pentru ca eu deabea ajungeam cu crestetul capului la cotul lui tatuca) cu tatuca. Seara de obosit ce eram, nu vedeam farfuria si imi incingeam botul de mamaliga pe langa ea, pe masa aspra de scandura. Adormeam la masa si tatuca ma ducea pe patul meu de paie facut intr-un colt al cohei. Dimineata cum se zarea de ziua eram in picioare, oho, nu odata am cazut la picioarele boilor dar erau mai intelepti ca tata ca nu ma calcau. Asa am sarit eu peste copilarie si m-am facut din bebelus direct barbat, dar mintea mea era tot de copil. Taica tare mult ma batea si toate bataile mele se datora bunei mele mamuci (bunica). Tooata ziua ma para la taica ca nu am facut una ca nu am facut alta dar ca nu mi-a dat de mancare nu spunea. Odata ca sa ma razbun si eu asa copilareste i-am luat pisicile, avea doua, si i le-am inchis in ler. Era toamna tarziu si se facea repede frig afara asa ca atunci cand mamuca a facut foc, sarmanele de ele au inceput sa se zbata de credeai ca se darama soba. Cand a deschis usa lerului au taiat-o ca din pusca si pe una din ele nu am mai vazut-o niciodata. Mi se parea mie ca mai multa grija are de ele decat de mine. Am luat o bataie sora cu moartea. Dar nu m-am potolit, adica nu faceam eu asa multe rele numai copilari dar taica ma juptea pentru orice. Cand aveam cam 12 ani a venit o ruda de-a noastra asa mai spre seara sa-l roage pe tata sa ma lase sa-i ajut sa urce niste fan in pod. Cum era vremea cinei, matusa m-a oprit la masa. N-am apucat sa imbuc de doua ori ca ma si trezesc cu o palma dupa cap: "Ba tu n-ai casa? Mamuca-ta te asteapta cu masa pusa si tu mananci prin vecini, ia treci acasa." In seara aceia m-a caftit bine si nu pot intelege nici in ziua de azi cu ce am gresit de s-a suparat asa de rau incat timp de o saptamana seara de seara imi luam portia de nuiele. N-am mai rezistat si intr-o zi de luni cand era targ la oras, m-am strecurat printre oameni si am fugit de acasa. M-am dus la un Gostat (asa se spunea atunci la fermele de la oras) si am stat acolo cu niste oameni de treaba care m-au protejat si m-au indrajit pentru ca eram harnic. Un an de zile nu am dat pe acasa pana intr-o zi cand un sef de post a trecut pe la noi pe la dormitoare si ne-a cerut buletinele. Eu i-am spus ca nu am inca buletin pana la anu' ceea ce -a dat de banuit. M-a luat si m-a dus la sectie unde i-am povestit tot, cum ma batea tata, cum mamuca nu-mi dadea de mancare si cum am fugit de acasa. L-am induiosat rau de tot pentru ca nu mai stia ce sa faca, asa ca imi spuse: "Uite eu te duc inapoi acasa ca asa este bine si am sa-i spun tatalui rau sa nu te mai bata iar daca o face am sa te iau eu insumi de acolo." Nu cu prea multa tragere de inima m-am intors acasa. Este adevarat ca nu m-a mai batut, dar lipsa dragostei, a mancarii si purtarea urata si dispretuitoare m-a facut ca la 14 ani sa ma duc iarasi in lume si de data asta nu m-am mai intors inapoi.