Sheckina

Sunt ani buni de cand ma macina aceasta nedreptate, oare este posibil ca nimeni sa nu fi sesizat acest lucru sau mie mi-a fost dat sa lupt pentru acesta. Nu stiu, dar ce stiu este ca nu mai pot sa tac.
Am avut ocazia sa vad evolutia cresterii unui copil parasit, pot spune ca cel putin  o generatie am asistat, de la intrarea lui in Centru si pana a parasit Centru. Putini au avut fericirea sa ia viata in piept, ca orice individ normal, fara traume serioase si asta nu datorita sistemului de ingrijire de care au avut parte, nu, ci cauza a fost abandonul, cruzimea respingerii a celor care ar fi trebuit sa le fie aproape la fiecare eveniment al copilariei lor ...  Nu pot uita durerea de pe chipul lor cand se intorceu de la tribunal unde erau respinsi public si definitiv. La multi le-a ramas aceea poza a fetei ca o masca care pe parcurs se insprea si chiar a devenit violenta. Nu pot uita nici chipul lor cand intrau pentru prima data in Centru, numai ca aproape toti depaseau aceasta stare in timp ce le castigam increderea. Nu-i usor sa cresti printre straini, dar toata lumea crede ca daca hrana, un pat cald si conditiile educare nu lipsesc, problema este rezolvata. Dar afectiunea mamei nu o poate da nimeni. Acel sentiment ca n-a fost prea bun pentru parinti lui, nu poate nimic si nimeni sa-l stearga. Si toate astea in timp ce "buna" mamica care s-a ales din toate acestea doar cu placerea. Fiind eliberata de raspundere si obligatiile de parinte, traieste bine mercy pe picior mare in timp ce odrasla ei se perpeleste in greutatile vieti. Este corect ca acestor femei, ca mame nu se pot numi, sa treaca prin viata fara sa dea socotela de "gresala" lor? De ce nu se gandeste nimeni sa faca ceva, sa constranga aceste femei sa-si responsabilitatile, chiar daca statul a intervenit in ajutorul lor? Multe poate nu au discernamantul de a-si asuma reaponsabilitatea, dar pot fi constranse. Cine a gresit, copilul sau mama? Daca gresala este a mamei, atunci de ce sufera numai copilul?
Daca as avea putere sa fac ceva, as obliga mama (si tatal daca exista) sa plateasca o pensi de intretinere pentru copilul minor. De ce un parinte in urma unui divort este obligat sa plateasca pensie alimentara si in cazul de fata nu? Este convenabil sa-l abandonez si gata am scapat de orice povara, pot sa-mi continui viata. Nu-i corect. Sa fie clar, nu am cu nimeni nimic, singura durere a mea este durerea copilului abandonat. Prin mine striga durerea si frustrarea lor ascunsa pe care putini o vad. Sper sa citeasca cine trebuie si sa se ntervina cu intelepciune.

PV