Vreau sa va relatez o intamplare adevarata pe care am trait-o cu ani in urma si care apare ca un cosmar ce-mi strange inima cu durere.
Fica mea s-a imbolnavit si cum era procedura in regimul trecut, am fost internate la spitalul de copii. Mamele erau cazate intr-un salon in afara cladirii spitalului si mergeam doar la ore fixe sa ne hranim copilasi. In salonul in care era fetita mea mai era si un alt copilas despre care se spunea ca a fost parasit de mama la nastere. Desi era mai mare decat fetita mea cu cateva luni bune era numai jumatate cat ea in greutate si inaltime. De fiecare data il hraneam si-i schimbam scutecul dupa ce terminam cu fetita mea si adormea, dar intr-o zi s-a intamplat ceva groaznic, ceva ce m-a marcat pe viata. Infirmiera care se ocupa cu schimbarea scutecelor a venit inainte sa reusesc sa ma ocup de bebelasul orfan si foarte grabita il apuca de un picior, il ridica in sus si vrrr cu el sub getul de apa rece de la robinetul vanitei care era in salon, tinandu-l in continuare cu capul in jos. Nu a impresionat-o nici strigatale ingrozite ale copilului, nu a deranjat-o prezenta mea, ci din contra mai si injura si facea ironi la adresa bebelusului pomenindu-i mama neicetat si fiecare replica era insotita de "... d-le C" (nu vreau sa dau nume). Socul a fost foarte mare pentru mine si privirea aceea ingrozita si atat de matura a copilasului nu am sa o uit niciodata. La urmatoarea masa si pana am iesit din spital am incercat sa i-o iau inaite infirmierei, dar eu am plecat iar el a ramas acolo.
Peste ani, intamplarea face sa ma intalnesc cu acel baiat care era deja mare, dar despre asta poate va povestesc alta data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML