Am gasit o poezie frumoasa,
se pare ca ar fi a lui Amza Pelea,
nu sunt sigura:
Te-ai intrupat din stele,
din pulbere,din vant
din gandurile mele,
din apa, din pamant
si din iubirea noastra
clocotitoare, vie…
Ai inflorit, albastra,
gingasa bucurie.
Aluneci ca o raza,
de soare jucaus,
esti apa dintr-o raza,
esti pumnul meu, caus,
din care insetat,
sorb viata-adevarata
si bucurie multa
si lacrima curata
si muntele
si-oceanul
si cerul instelat…
Prin tine-ntind o mana,
Spre-nalt, spre infinit
Si tu te legi prin mine
de cei care-au murit.
Prin tine devin vesnic,
Si capat sens si tel,
Prin tine sunt puternic,
Sunt piatra si otel.
Si datorita tie,
fetita mea cea mica,
de-acuma lui taticu,
de moarte nu-i e frica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML