Sub cruce

Suflete sărmane, necăjite şi întristate, voiţi voi să aveţi bucurie în inimile voastre? Veniţi, căci vreau să vă duc la Golgota. Inimile voastre şovăitoare vor înceta de a mai fi triste, dacă veţi simţi aerul de pe Golgota. Picioarele care şchiopătează, inimile fără curaj sunt vindecate pe Golgota. Eşti adeseori doborât şi descurajat? Îţi recomand o doctorie care te vindecă sigur.
Te simţi nenorocit şi ticălos? Intră în cămăruţa ta şi, în genunchi, gândeşte-te la Acela care, în Ghetsimani, a fost cuprins de o întristare de moarte. Atunci vei zice: Ce este suferinţa mea alături de suferinţa Lui?
Gândeşte-te deci la Golgota şi la sângele care s-a vărsat acolo, pentru ca noi să putem avea pace! Suferinţa Domnului Isus Cristos este o doctorie sigură împotriva nenorocirilor; ea poate să te facă fericit. Cei mai fericiţi oameni sunt aceia care cunosc mai bine pe Domnul Cristos.
„Încredinţează-ţi soarta în mână Domnului şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit" (Psalmul 55:22).
Povara ta este grea; las-o însă asupra lui Dumnezeu - El este Cel Atotputernic. Chiar dacă povara te înconvoaie până la pământ, Domnului îi este uşor s-o ia asupra Lui. Trebuie să-ţi duci povara, dar El te sprijineşte. În felul acesta, povara este şi nu este asupra ta. Vei fi aşa de sprijinit, că ea îţi va ajunge o binecuvântare. Ia pe Domnul alături de tine şi astfel vei sta drept sub povară care, altfel, te-ar doborî.
Cea mai mare temere este ca nu cumva necazul să ne facă să ne abatem de pe calea datoriei; dar Domnul nu va îngădui aceasta niciodată. Dacă suntem drepţi (neprihăniţi) înaintea Lui, atunci El nu va lăsa ca necazul să ne abată de pe cale. În Domnul Isus, El ne primeşte ca neprihăniţi înaintea Lui şi tot în Domnul Isus ne şi păstrează neprihăniţi.
Cum stau lucrurile cu tine în vremea de faţă? Nu cumva mergi singur prin încercările zilei? Mă tem că povara ta cea grea o să-ţi rănească iarăşi umerii. Nu fii atât de nesocotit! Spune Domnului toată durerea ta şi las-o în seama Lui! Nu arunca povara pentru ca apoi s-o iei iarăşi asupra ta, ci las-o pentru totdeauna în seama Domnului!
Atunci vei păşi slobod, vei fi un creştin vesel, neapăsat de nici o povară şi vei cânta lauda Marelui Tău Purtător de Poveri!

Când eşti obosit şi fără putere
Câteodată vine peste noi oboseala şi ne simţim lipsiţi de putere; aceasta se întâmplă când ne aşteptăm la un timp lung de durere sau la un necaz greu. Durerea amară nu te-a lovit încă, dar simţi că trebuie să vină şi, în aşteptarea ei, te îngrozeşti. Se zice că suferă de o mie de ori moartea acela, care se teme de ea. Tot aşa simţim de o mie de ori necazul când ne temem de el. Soldatul, după ce a intrat în luptă, este mai viteaz decât la începutul luptei. Aşteptarea atacului este foarte chinuitoare; este o probă de răbdare mai grea decât atacul însuşi. Mărturisesc că, atunci când aştept o durere în trup, am o sfârşeală lăuntrică, simt o durere de inimă, care mă ţine pe loc. Nu este deci nimic neobişnuit dacă sufletul tău oboseşte aşteptând greutăţile şi suferinţele care te ameninţă.
Adeseori chiar creştinii adevăraţi obosesc şi slăbesc sub apăsarea vieţii de acum. Inima se apără adesea mult, dar, în cele din urmă, slăbeşte când apăsarea ţine lună după lună, fără întrerupere. Picătură cu picătură găureşte după un timp chiar piatra. Dacă picătura va cădea peste tine o zi întreagă, te va uda ca şi cum ai fi trecut printr-o ploaie deasă. Nu vei putea să fii bolnav un timp mai îndelungat, sau să fii sărac, sau să fii părăsit, sau să fii urmărit de vorbe rele, neadevărate, fără să fii ispitit să zici: „Inima îmi este obosită şi moleşită." O, când va veni odată ziua când voi fi scăpat de întunericul morţii?" Chiar cei mai iubiţi copii ai lui Dumnezeu pot să slăbească sub apăsarea mult prelungită a suferinţei.
Gândeşte-te atunci la Domnul! Gândeşte-te cât de plin de milă şi de îndurare este El; cum El nu loveşte niciodată prea tare şi El nu uită niciodată să mângâie şi să sprijinească.
Gândeşte-te la puterea Lui! Nu poţi să ieşi singur din necaz, El însă poate să te ajute să ieşi. Pentru El nu este nici o greutate de nebiruit; şi dacă, prin neştiinţa ta, ai intrat într-o stare de chin, îndreaptă-te spre înţelepciunea lui Dumnezeu, care poate să te scoată din acea stare!
După aceea gândeşte-te la făgăduinţele Lui! „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi." „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune se arată în mod lămurit." Dacă sufletul îţi este obosit, ţine-te de făgăduinţa Lui şi zi: „Fă-mi după cum ai spus!" - şi duhul tău se va înviora.
Gândeşte-te apoi şi la legământul făcut de Dumnezeu cu tine. „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine" (Isaia 54:10).
Gândeşte-te şi la ceea ce a fost Domnul până acum pentru tine. Negreşit, nu putem să ne îndoim de El, căci nu ne-a dat niciodată pricină să ne îndoim. El ne-a făcut să trecem prin necazuri mai mari decât acela sub a cărui apăsare suspinăm acum. Am trecut prin încercări şi mai grele ca acestea şi am văzut credincioşia, puterea şi bunătatea Lui, care nu ne-au lăsat niciodată. Timp de ani de zile ele s-au arătat mereu. De ce să nu ne încredem şi acum în El? Dumnezeul tău a fost credincios faţă de tine timp de cincizeci, şaizeci, poate chiar şaptezeci de ani şi să nu mai poţi să te încrezi câteva luni sau ani ce mai ai de parcurs în călătoria prin pustie? Gândeşte-te la zilele de demult, la inima Sa plină de iubire, la braţul Său puternic, cu care te-a scos din apele cele mari şi te-a aşezat cu picioarele pe stâncă. El este acelaşi; de aceea, dacă eşti descurajat, gândeşte-te la Domnul şi vei fi mângâiat, cum nu te va putea niciodată să te mângâie nimeni.

Spurgeon