Ce se intampla cand moare unul care a facut numai bine, care a condus oameni la fericire, care au adus pacea in atatea inimi? Va spun eu ce, nimic. Poate veti spune ca toata slava trebuie sa fie a Domnului si asa este. Acesti oameni au venit in tacere pe acest pamant, au trait in liniste si au plecat fara prea mare valva, dar urma pasiilor lor va ramane in veac. Aici jos nu au avut parte de o inmormantare prea pompoasa, dar acolo sus a vuit Cerul de uralele de bun venit a acestor suflete.
Asa ca trebuie sa stim frati draga ca aici nu vom primi nimic din atentia ei pentru ca noi nu suntem din ea, cetatenia noastra este alta, noi suntem straini si calatori pe acest pamant. Sprijinul lumii acesteia pentru noi este un tepus, o tufa de spini si dargostea lumii este dispret si vulgaritate.
Noi nu putem schimba lumea aceasta, dar credem ca Cel care ne este Stapan, poate.
Noi nu putem sa ne pastram vietile, dar Cel ce este Viata poate.
Noi stim ca nu suntem pretuiti, dar Cel ce pune eticheta pretului nostru este Dumnezeu si stim ca EL da valoarea cea mai mare sufletului nostru.
Noi stim ca suferintele nu ne vor ocolii si boalele nu vor fugi de noi, dar suntem plini de încredere ca daca părăsim trupul acesta o să fim acasă, la Domnul si ca trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire sau trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML