de Scott & Cheri Scheer
Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui” (Eclesiastul 3:1).
În America s-a efectuat un studiu pentru a determina cât timp îşi petrece un american obişnuit cu activităţile sale zilnice. Luând în consideraţie o medie de viaţă de şaptezeci de ani, rezultatul a fost următorul: douăzeci de ani doarme, douăzeci de ani lucrează, şase ani mănâncă, şapte ani se joacă, cinci ani se îmbracă, un an şi-l petrece la telefon, doi ani şi jumătate fumează, doi ani şi jumătate în pat, trei ani aşteaptă pe cineva, cinci luni îşi curăţă pantofii, doi ani şi jumătate pentru alte lucruri. "Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5:15-17). Vieţile noastre sunt măsurate în timp. Din momentul în care te naşti, ceasul începe să ticăie; când mori, el se opreşte. Ceea ce faci în intervalul dintre aceste două momente este crucial în întreaga schemă a planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta. În armată, soldaţii sunt învăţaţi să umble cu grijă. Când înaintează pe câmp, soldaţii sunt învăţaţi să meargă întorcându-se dintr-o parte în alta. Ei trebuie să scruteze orizontul la stânga şi la dreapta şi să execute o mişcare semicirculară. Aceasta îi conturează imaginea de ansamblu, linia de atac asupra duşmanului şi îl protejează de asalt. Şi noi trebuie să umblăm la fel în ceea ce priveşte viaţa noastră spirituală şi de familie. Zilele sunt rele şi atacurile duşmanului vin din toate părţile. Timpul este esenţial. Fiecare ceas poate fi distructiv sau constructiv, în funcţie de cum îl petrecem. A merge în viaţă şi în căsnicie după cum vrea Dumnezeu necesită timp. Stabilirea priorităţilor este vitală pentru sănătatea relaţiilor tale. "Când un om va fi însurat de curând, să nu se ducă. la oaste şi să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, şi să veselească astfel pe nevasta pe care şi-a luat-o” (Deuteronom 24:5). Cei mai mulţi frecventează şcoala vreme de cel puţin treisprezece ani. Este interesant că cele mai multe programe de şcoală au lipsuri în domeniile care afectează viaţa cel mai mult. De exemplu, un curs despre cum să-ţi găseşti tovarăşul de viaţă, cum să ai o căsnicie fericită, cum să îţi creşti copiii şi să fii integru, înţelegeţi ce vreau să spun? Nimic nu te afectează mai mult decât căsătoria ta. Căsătoria îţi poate aduce împlinire sau să-ţi lase sufletul gol. Orice are valoare în viaţă necesită o investiţie a timpului. Dacă vrei să ai o căsnicie fericită, va trebui să sacrifici mult timp pentru a zidi cărămizile de care este nevoie pentru o bună viaţă de familie. Textul biblic dăruit copiilor lui Israel ne descrie o lege actuală pentru tinerii căsătoriţi. Ea sprijină ideea de lună de miere pe o perioadă de un an de zile. Cele mai multe dintre cupluri nu au avut parte de o vacanţă pe Riviera franceză vreme de un an, dar ei au fost scutiţi de serviciul militar şi au primit liber de la lucru. Ei au avut la dispoziţie timp pentru a lucra la relaţia din cadrul căsniciei lor. Datoria lui era să o facă fericită pe soţie. Cele mai multe cupluri din zilele noastre se descurcă bine în timpul lunii de miere. Problemele se ivesc când cei căsătoriţi revin la realitate şi apar obligaţiile financiare şi nevoia de a lucra. Ce se întâmplă dacă petreci o lună înainte de căsătorie pentru a o pregăti? Visătorii însurăţei îndrăgostiţi nu-şi pot imagina capcanele care-i pândesc.
Căsătoriile sănătoase nu se fac în ceruri. Ele sunt făcute cu trudă şi în timp. Dacă vrei să fii un sportiv bun, ai nevoie de disciplină şi de exerciţiu-, exerciţiu, exerciţiu. Căsătoria poate fi întărită prin acumularea de noi cunoştinţe şi punerea lor în aplicare. Ca familie, voi aveţi nevoie să petreceţi mult timp împreună: să vă rugaţi, să studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu, să mergeţi la biserică, să vorbiţi, să rezolvaţi problemele care sunt, să mâncaţi împreună, să faceţi curăţenie în casă, să lucraţi, să vă jucaţi, să faceţi dragoste, să faceţi cumpărături, să spălaţi haine, şi lista poate să continue. Comunicarea este piatra din capul unghiului pe care se clădesc toate celelalte activităţi şi ea trebuie să ocupe primul loc pe lista voastră de priorităţi. Trebuie să înveţi cum să comunici. Fă-ţi timp pentru a-ţi dezvolta abilităţile de a comunica - vorbiţi unul cu celălalt! Veţi vedea cum cele mai multe dintre problemele voastre se vor rezolva. Comunicarea într-o căsătorie este ceea ce este sângele pentru viaţă. Fără sânge nu există viaţă. Fără comunicare, căsătoria este lipsită de viaţă. Dacă sângele nu este bun, calitatea vieţii este deteriorată. Dacă în căsnicie comunicarea este săracă, şi calitatea relaţiei de familie va avea de suferit. Comunicarea este o deprindere care necesită timp pentru a fi dezvoltată. Dacă ai crescut într-un mediu în care părinţii au comunicat puţin, probabil că şi tu comunici la fel de puţin. Chiar şi cei mai buni în arta comunicării recunosc în această experienţă o provocare. Presiunile din partea societăţii noastre moderne tind să slăbească deprinderile comunicative. O dată cu dezvoltarea televiziunii şi radioului, a vorbi cu celălalt devine o activitate de timpul liber. Abilităţile deosebite de comunicare fac căsătoriile puternice.
PATRU NIVELE ALE COMUNICĂRII
Primul nivel al comunicării este acela al clişeelor. Este un stadiu neutru al comunicării. "Ce mai faci?", "Frumoasă zi, aşa-i?" Poţi vorbi aşa aproape cu oricine. Nu trebuie să implici în asta nici un fel de emoţii. Cel de-al doilea nivel este cel al formulării datelor. "Ai auzit de reforma taxelor făcută de preşedinte?", "Cert este că ieri a fost o zi foarte caldă." Ele pot provoca la răspuns, dar relativ fără riscuri. Al treilea nivel al comunicării se referă la împărtăşirea ideilor şi a raţionamentelor. "Cred că trebuie să aşteptăm până la întâlnirea de miercuri a bisericii." "Ce părere ai despre pantofii mei noi?" Când o persoană ajunge la nivelul trei al comunicării, există şansa unei dezbateri. Aceasta presupune o deschidere şi o etalare a interiorităţii sensibile. Părerile diferite sunt tratate cu precauţiune. Al patrulea nivel implică o comunicare personală şi emoţională totală. La acest nivel, fiecare îşi expune adevăratele sentimente. "Adevărul e că aseară m-ai rănit când mi-ai spus că arăt puţin bondoc." "M-am săturat până peste de mizeria pe care o laşi în baie în fiecare dimineaţă." Dacă vrei să păstrezi o comunicare reală, atunci trebuie să te maturizezi. Fiecare trebuie sa înveţe să spună adevărul cu dragoste; să răspundă mai degrabă decât să reacţioneze; să ia în considerare şi nu să se confrunte. O relaţie care rămâne la nivelele unu şi doi ale comunicării, cu toate că este sigură, nu va dobândi niciodată profunzime. Unele familii se regăsesc blocate la acest nivel de comunicare, neîndrăznind să împărtăşească ce e mai profund. Una dintre binecuvântările relaţiei sănătoase din cadrul familiei este abilitatea de a-ţi împărtăşi gândurile, temerile şi preocupările. Cuplurile care nu au învăţat eticheta unei conversaţii sănătoase vor găsi că este dureros şi periculos să treacă la nivelele trei şi patru ale comunicării. Fără o comunicare profundă, soţul şi soţia îşi vor căuta în afara familiei pe cineva care să le întâmpine această nevoie. Când se întâmplă asta, femeia îşi va găsi o altă prietenă cu care să împărtăşească ceea ce simte. Un bărbat va încerca să-şi reprime această nevoie găsindu-şi o altă ocupaţie sau închizân-du-se tot mai mult în munca sa. Cel mai nedorit scenariu ar fi să intervină o altă legătură, sau să fie golul mascat de alcool, droguri, perversiuni sexuale sau indiferenţă. Dumnezeu ne-a creat cu această nevoie de a ne împărtăşi în mod deschis sufletele, gândurile şi emoţiile. El a avut în plan ca partenerul tău de viaţă să fie persoana ideală care să întâmpine această nevoie.
COMUNICAREA EFICIENTĂ
"...preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19). Comunicarea este eficientă când ai libertatea de a te exprima. Fiecare are nevoie să găsească siguranţă şi confort în comunicare. Ai nevoie să ştii că nu vei fi marginalizat, criticat sau condamnat pentru părerile tale. Cel care comunică bine este o persoană care ştie bine să asculte. Nu întrerupe, nu face zgomot şi nu folosi gesturi care să spună "nu mă interesează ce aud". Este important ca partenerul tău să creadă că tu vrei să asculţi ceea ce are de spus. Învaţă să-i cinsteşti şi să-i respecţi părerea, chiar dacă nu eşti de acord cu ea. Comunicarea este eficientă când există un simţ al înţelegerii. Primul pas este acordarea atenţiei. Încetează-ţi lucrul şi acordă conversaţiei prioritate. Nevestelor, nu-i vorbiţi soţului despre nota patru primită de copil în carnet în ultimele două minute ale unui meci. Bărbaţilor, nu-i reproşaţi factura telefonică soţiei când ea este ocupată cu pregătirea cinei. Reţineţi o regulă care este vitală în comunicare: nu căuta să faci conversaţie la nivelul patru când sunteţi cu adevărat obosiţi. S-ar putea să ai nevoie să te odihneşti pentru a putea acorda conversaţiei atenţia pe care o cere. Priveşte-ţi tovarăşul tău de viaţă drept în ochi când vorbeşti cu el. Dacă tu eşti cel care ascultă, pleacă-ţi într-un fel capul sau fă cel puţin un gest ca sa ştie celălalt că îi absorbi cuvintele, învaţă să fii la unison cu partenerul tău. Nu întotdeauna ţi se cere să rezolvi o problemă. Uneori cel mai bun lucru este să stai şi să asculţi. Gândeşte-te că Dumnezeu te-a creat cu o gură şi două urechi. Comunicarea este eficientă când lipseşte ideea că unul câştigă, altul pierde. Oamenii egocentrici sunt satisfăcuţi când îşi impun punctul de vedere şi câştigă în argumentare. Cele mai multe dintre conversaţii sunt pline de idei şi raţionamente. Nu e vorba de ce e corect şi ce e greşit. E vorba despre o diferenţă de opinie - o diferenţă de perspectivă. Tu eşti una cu soţul sau soţia ta; nu poate fi vorba de cine câştigă sau cine pierde în confruntare. Dacă vrei să găseşti o soluţie, trebuie să respecţi părerea celuilalt. Urmăriţi amândoi călăuzirea lui Dumnezeu şi căutaţi să ajungeţi la un punct de înţelegere. Comunicarea este eficientă în absenţa tensiunilor. Câteodată e bine să întrerupi o discuţie până ce lucrurile se mai calmează. Dacă ridici tonul, nu faci decât să iasă scântei, în locul resentimentelor şi al amorului rănit, lasă să lucreze dragostea şi iertarea.
Comunicarea este eficientă când ai o relaţie sigură şi sănătoasă. Străduieşte-te să ajungi în punctul în care să-ţi poţi împărtăşi liber sentimentele cu celălalt. O regulă valabilă pentru toate cele patru nivele ale comunicării este ca înainte să te rogi, să te gândeşti şi să-ţi pui întrebarea: "Ce ar face Isus în această situaţie?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML