Strigatul din zori

Cu Tine este bine in Univers!!!

Se aude-n noapte un strigat,  o chemare.
E tot mai deslusit, e strigat de chemare ce rasuna peste vai si dealuri; ecoul lui aduce jeamat de durere-n inimi frante si porneste lacrima din cel mai sec izvor.
- Copilul Meu, unde esti? Raspunde-Mi!!! Copilul meu e seara si masa este pusa, vino!
Alearga neostenit prin vai de plangeri, prin munti de suferinta, cutreiera pamantu-n lung si lat: "poate poate-mi vei raspunde copilul meu cel drag!" Auzi si tu strigarea dar te impiertesti si dai mai tare volumul lumii deocheate care-a pus stapanire peste a ta fiinta si nu te gandesti o clipa ca acum si aici se decide soarta vietii tale: VIATA sau MOARTE. Ai comprimat lumea in niste dopuri mici pentru urechi sa nu cumva sa te patrunda nostalgia si regretul, sa inabusi si acel din urma gest ce-ti dogeneste nesimtirea. Alergi sa te ascunzi in crapaturi de stanci si ape, dar e zadarnic caci glasul strigatului de chemare te urmareste, iti tulbura faptura .....
Dar .... se-aude un planset infundat si un raspuns ce-a frant ecoul: DAAA!!! Si cer si mare si vale si poteca canta bucuria regasirii. Aleluia!!!!