Poate că unii dintre voi cred că nu e nevoie de trezire, că inimile voastre sunt destul de bune; sper că nu sunt mulţi. Dar dacă crezi aşa, ascultătorule, te avertizez. Îţi imaginezi că eşti neprihănit, şi de aceea se va dovedi că greşeşti. Cel care spune în sinea lui: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit” trebuie să afle că este „nenorocit, sărac, orb şi gol”. Cel care spune că nu este nevoie de trezire nu ştie ce vorbeşte. Preaiubiţilor, veţi afla că cei care sunt consideraţi a fi cei mai buni din poporul lui Dumnezeu trebuie să creadă despre ei că sunt cei mai răi; iar cei care îşi imaginează că totul merge bine cu inima lor nu ştiu nimic despre curentul subteran al răului care este gata să-i târască acolo unde nu vor să ajungă, în timp ce ei cred că merg spre pace şi prosperitate.
Şi acum, o Doamne al oştirilor, ascultă apelul nostru fierbinte care se îndreaptă spre tronul Tău. „Ridică-ne iarăşi”. Luminează cărarea noastră cu strălucirea ochilor Tăi; înveseleşte inimile noastre cu zâmbetul feţei Tale. O, Dumnezeul oştirilor, fă ca orice regiment şi rând din biserica Ta militantă să aibă o inimă desăvârşită, neîmpărţită în slujba Ta. Revarsă-Ţi harul peste copiii Tăi. Înfricoşează-Ţi tot poporul. Fă ca inimile şovăielnice să se întoarcă spre Domnul. Adu timpuri de înviorare prin prezenţa Ta, şi toată slava să fie doar a Numelui Tău.
Despre Charles Haddon Spurgeon
Predicatorul baptist din Anglia a schimbat imaginea creştinismului evanghelic prin expresivitatea predicilor sale încărcate emoţional. Astăzi, după o sută de ani de la moartea sa, Charles Spurgeon este autorul creştin cu cele mai multe materiale publicate, dintre toţi câţi au murit sau încă trăiesc.
Spurgeon s-a născut în Anglia, anul 1834, într-o zonă din Essex unde era o împotrivire mare faţă de protestantism. Eroii lui Spurgeon erau protestanţi neînfricaţi care au acceptat să fie duşi la rug pentru credinţa lor şi puritani plini de îndrăzneală, asemeni lui John Bunyan, care au fost închişi pentru credinţa lor.
În 1850, la vârsta de cincisprezece ani, a fost convertit. Într-o zi, pe când se grăbea să ajungă la o întâlnire planificată, o furtună de zăpadă l-a forţat să se adăpostească într-o biserică mică dintr-un sat. Acolo, Dumnezeu i-a deschis inima să primească mesajul mântuirii.
Spugeon era un vorbitor captivant, care atrăgea mulţimi iar într-o împrejurare a mărturisit că el nu avea decât o singură ţintă: „Lua textul pentru predică şi mergea direct la cruce cu el.” Avea o singură dorinţă care ardea în inima lui – să vadă oamenii venind prin credinţă la Isus Hristos. Tot el a explicat: „Mântuiea credinţei este legătura directă cu Hristos – acceptându-L, primindu-L şi odihnindu-ne doar în El pentru justificarea noastră, pentru sfinţirea noastră şi pentru viaţa veşnică prin puterea harului lui Dumnezeu”. El a fost un model de viaţă predată prin devotarea sa faţă de Scriptură, prin viaţa sa de rugăciune şi printr-o trăire evlavioasă. Toate acestea l-au făcut să predice cu putere înaintea oamenilor.
„Aş merge în adâncuri de o sută de ori pentru a înveseli un suflet deprimat. Este bine pentru mine că am fost chinuit şi profund tulburat pentru ca acum să pot spune un cuvânt la vreme potrivită celui care este împovărat.”
„El [Isus Hristos] este cel mai generos căpitan. Dintre cei mai aleşi prinţi, nimeni nu este ca El.
Întotdeauna El este în primul rând la război, este în cea mai neagră parte a bătăliei. Atunci când bate vântul, El întotdeauna stă în partea pustie a dealului. Încărcătura cea mai grea a crucii este pe umerii Lui. ”
„Dacă ne spune să purtăm o povară, o poartă şi El împreună cu noi. Dacă există ceva care să superabunde în bunătate, în tandreţe, în nobleţe, în îndurare şi imens mai mult decât atât, în dragoste, atunci întotdeauna se va găsi deplin în El.”
„Peste patruzeci de ani L-am slujit pe El, binecuvântat să fie Numele Lui! Nu am avut decât dragoste pentru El. Aş fi bucuros să mai continui alţi patruzeci de ani în această slujbă preţioasă aici jos, dacă Îi face plăcere Lui. Lucrarea Sa este viaţă, pace, bucurie. Oh, dacă aţi intra fară să întârziaţi în această lucrare. Dumnezeu să te ajute să te înrolezi sub drapelul lui Isus chiar astăzi! Amin. ”
„Duhul meu era îngropat aşa de adânc, încât am plâns ca un copil aproape o oră, neştiind de ce.” El era convins că în viaţa fiecăruia sunt perioade în care durerea şi apăsarea inimii sunt imperios necesare. „Deznădejdea nu este o virtute; cred că este un cusur. Cu toată sinceritatea spun că îmi este ruşine de mine pentu că deseori cad în disperare, dar sunt ferm convins că singurul remediu este credinţa sfântă în Dumnezeu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML