M-a trezit un scartait puternic, aud dintr-o data: CCRRRRRRRRRRRRT, CCCRRRRRRRRT, speriata ma ridic din pat si privesc afara prin ferestra dormitorului meu, ce credeti ca s-a intamplat? .......... S-a crapat de ziua, prima zi din an, prima raza de lumina noua despica orizonturile si-si facea simtita prezenta. Noul an a adus mai multa frumusete in natura si a facut mai simtita prezente lui Dumnezeu, ma bucur si-mi plec genunchii in fata Celui Vesnic si-I multumesc ca mi-a mai ingaduit inca un an. Nu stiu cat o sa parcurg din el, dar sunt multumitoare ca am trait sa mai vad inca o data o trecere intre ani civilizata, fara pocnituri si fara sticle sparte. Cam de vreo cinsprezece ani incoace am asistat in fiecare sarsit de an la cate o scena din filmele cu "cawboy" din vestul salbatic al Americii. Pocniturile incepeau pe la inceputul lui Decembrie si se sfarseau in finele lui Ianuarie -in primi ani- apoi a tot scazut pana cand am revenit la civilizatia din anul acesta. Ma bucur mult ca progresam, macar in asta.
Va iubesc pe toti si va doresc Psalmul 20
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
HTML